Financiarul

• Apogeul "furtului" ROMTELECOM a fost atins în anul 2004, când abonaţii au plătit lunar 430 milioane minute, fără să le vorbească

• În bugetul ROMTELECOM, aceasta a însemnat un "plus" lunar de 467,625 miliarde ROL

• În 2005 şi 2006, concurenţa a redus "furtul" ROMTELECOM la 6,99 milioane euro, respectiv 4,9 milioane euro

În februarie 2005, revista economică FINANCIARUL a semnalat (în premieră) că, prin sistemul de facturare la minut, ROMTELECOM facturează (încasează) convorbiri neefectuate care totalizează sute de milioane de minute, valoarea acestora fiind aproximată atunci la 2.400 miliarde ROL pe an (200 miliarde ROL/lună).

Datorită faptului că operatorul de telefonie fixă a refuzat să ne comunice durata medie a unei convorbiri, suma "sustrasă" de la abonaţi a rezultat în urma următorului calcul estimativ:

Aceste convorbiri pot avea durate de la X minute şi 01 secunde pînă la X minute şi 59 secunde, cazurile în care durata unei convorbiri este de X minute ("în capăt") reprezentînd o parte nesemnificativă din total.

Considerăm că durata medie a unei convorbiri este de X minute şi 30 secunde; în acest caz, ROMTELECOM încasează tariful pentru X+1 minute, deci taxează în plus câte 30 de secunde la fiecare convorbire.Ţinând cont de faptul că am considerat că numărul total al apelurilor dintr-o lună este de 400 milioane, rezultă că ROMTELECOM tarifează cu 200 milioane minute mai mult decât se vorbeşte.

La tariful standard de 0,029 euro/minut, exclusiv TVA (convorbirile din weekend şi de după ora 20 nu au fost luate în calculul nostru, după cum nu au fost luate în calcul nici cele interurbane), rezultă că operatorul de telefonie încasează în plus 5,8 milioane euro (217,5 miliarde ROL la cursul din acea perioadă). Doar într-o lună!

Încărcarea "spectaculoasă" a facturilor – "lecţie grecească" de creştere a cifrei de afaceri

Recent, Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (ANRCTI) a dat publicităţii raportul de date statistice intitulat "Piaţa de comunicaţii electronice din România", document care, fără voia autorilor, furnizează informaţiile necesare evaluării "furtului" practicat de ROMTELECOM prin taxarea la minut.

Astfel, ANRCTI susţine că în semestrul II al anului 2004 (taxarea la minut a fost reintrodusă de la 1 iunie 2004) volumul total de trafic s-a ridicat la 5.517,4 milioane minute. ţinând cont de faptul că în 2004 cota de piaţa deţinută de ROMTELECOM era de 95,9%, rezultă că volumul lunar de trafic al ROMTELECOM era de 881,86 milioane minute.

Aceaşi autoritate în domeniu mai furnizează o informaţie "de aur" pentru calculul nostru, şi anume faptul că, în 2004, durata medie a unui apel de voce în reţelele publice fixe a fost de 2,01 secunde. Rezultă că, lunar, abonaţii ROMTELECOM au efectuat (aproximativ) 437,288 milioane apeluri.

Acest rezultat este ceva mai mare decât evaluarea noastră din 2005, iar faptul că durata medie a apelurilor era de 2,01 minute determină o încărcare "spectaculoasă" a facturilor ROMTELECOM, cu 59 secunde la fiecare apel efectuat. Altfel spus, în 2004 (semestrul II), operatorul de telefonie mobilă a "furat" lunar 430 milioane minute, ceea ce transformat în bani (la tariful utilizat şi în evaluarea de acum doi ani, pentru convorbiri locale, de 0,029 euro/minut) înseamnă 12,47 milioane euro.

La acea vreme, moneda europeană era cotată la 37.500 ROL, ceea ce înseamnă că abonaţii ROMTELECOM plăteau fără să vorbească 467,625 miliarde ROL. Cifra de afaceri a societăţii ROMTELECOM a fost în anul 2004 de aproximativ 890 milioane euro, iar conform calculelor prezentate rezultă că 16,8% a provenit din "furtul" aferent mecanismului de TAXARE LA MINUT.

Desigur, în traficul total luat în calcul se regăsesc şi convorbiri la tarife mai mici decât cel pentru convorbiri locale (legătura la Internet prin dial-up, de exemplu), dar şi convorbiri interurbane, internaţionale sau "pe mobil", mult mai scumpe decât cele locale. Din acest motiv, considerăm că tariful pentru convorbiri locale (luat în calculul nostru) reprezintă o valoare foarte apropiată de media tarifelor pentru apelurile iniţiate din reţeau ROMTELECOM.

Ţinând cont de faptul că suma "sustrasă" LUNAR de la abonaţi se ridica la 12,47 milioane euro, iar statul aplica şi încasa, din TVA la această valoare, 2,37 milioane euro (88,85 miliarde ROL), atunci "avem" răspunsul la întrebările: de ce nu a protestat ROMTELECOM la apariţia articolului din 2005? De ce instituţiile statului român nu au luat nici o măsură împotriva acestei jecmăneli?Puzderia de reclame tipărite şi audio-video pot constitui un răspuns la o altă întrebare: de ce presa nu a condamnat practica ROMTELECOM?…

Scădere dramatică a sumelor "sustrase" de la abonaţi

Anii 2005 şi 2006 nu au mai fost atât de rodnici pentru "şuţii" ROMTELECOM, şi aceasta din mai multe motive: a scăzut cota de piaţă pe segmentul telefoniei fixe, numărul convorbirilor s-a diminuat datorită expansiunii spectaculoase a telefoniei mobile, iar durata medie a convorbirilor a crescut. Dar să nu le plângem de milă celor de la ROMTELECOM, pentru că au scumpit abonamentele (altă hoţie…), până la 10 euro/lună (pentru persoane juridice), în condiţiile în care nu există minute incluse.

Dacă luăm spre analiză semestrul II al anului 2005, observăm că volumul total al traficului înregistrat de operatorii de telefonie fixă s-a ridicat la 4.979,9 minute.Cum ROMTELECOM a avut în acea perioadă o cotă de piaţă de 87,1%, rezultă că abonaţii vorbeau 722,915 milioane minute, ceea ce reprezintă 321,3 milioane apeluri (durata medie a convorbirii în semestrul II din 2005 a fost de 2 minute şi 15 secunde).

Pentru că la fiecare apel s-a încarcat "nota" cu 45 de secunde, rezultă că lunar au fost facturate în plus 240,97 milioane minute, de aici derivând  un "plus bănesc" de 6,99 milioane euro (scădere dramatică faţă de 2004!).

În 2006, semestrul al doilea, cota de piaţă a ajuns la 72,7%, iar traficul total s-a cifrat la 4.760,4 minute, ceea ce înseamnă că abonaţii ROMTELECOM au vorbit numai 576,8 milioane minute pe lună, iniţiind 248,98 milioane apeluri (durata medie a apelului a fost de 2 minute şi 19 secunde).

Rezultă o încărcare a facturilor cu 41 de secunde la fiecare apel, ceea ce duce la un total lunar de 170 milioane minute, adică 4,9 milioane euro. Modificarea tarifelor, a produselor, precum şi concurenţa din ce în ce mai acerbă de pe piaţa telefoniei fixe va duce la o diminuare şi mai accentuată a sumelor sustrase de la abonaţi.

Dar rămâne "tunul" din 2004 ("remarcabil" de la 1 iunie, până la acea dată existând tarifarea la impuls), din 2005 şi chiar din 2006.

 "Aproape un deceniu de la primul tun al capitalului străin cu clientelism românesc"

La 1 ianuarie 1998, un dolar american era cotat cu 8.023 ROL (euro nu exista la acea vreme), iar un impuls telefonic "valora" 240 ROL, adică aproape 0,0299 dolari, valoare în care era inclusă şi Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA).
Tot atunci, existau şase paliere orare: 07-10, 10-16, 16-19, 19-21, 21-23 şi 23-07. În palierele orare 10-16 şi 19-21 (8 ore pe  zi), pentru convorbirele locale se taxa un impuls la minut (deci 240 ROL minutul, să zicem 0,03dolari/minut).

În palierele orare 16-19, 21-23 şi 07-10, impulsul avea 2 minute (rezultă un preţ de 120 ROL/minut, adică aproximativ 0,015 dolari/minut). În palierul orar 23-07, impulsul avea patru minute, altfel spus minutul avea o "valoare ROMTELECOM" de 60 ROL (0,0075 dolari/minut). Făcând o medie a zilei, rezultă un preţ mediu de 140 ROL/minut (0,0175 dolari/minut).

În ceea ce priveşte tarifele la abonamente, acestea erau de 30.000 ROL/lună (18.600 ROL/lună pentru abonaţii în cuplaj) atât pentru persoane fizice, cât şi pentru cele juridice, cu deosebirea că în abonamentele persoanelor fizice erau incluse 100 de impulsuri, ceea ce nu se întâmpla la persoanele juridice.

Pentru telefoanele publice cu cartelă (încă mai existau şi cu monedă), tariful era de 350 ROL/impuls. Zilele trecute, reputatul analist Ilie ªerbănescu a publicat într-un cotidian naţional articolul "Aproape un deceniu de la primul tun al capitalului străin cu clientelism românesc", dedicat privatizării ROMTELECOM (pe care o numeşte externalizare).

(…) În mod evident, nu statul român şi-a externalizat atunci către alt stat monopolul pe care îl deţinea, şi nu statul român a făcut aceasta aproape pe gratis, ci nişte persoane, pe care însă nu le-a deranjat nimeni de atunci, cu nimic", aşa se încheie articolul lui Ilie Şerbănescu…