Financiarul

 

Începând cu 31 octombrie 2007 a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale.

 

În ceea ce priveşte domeniul de aplicare, ordonanţa se referă la creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale. Nu vor intra în sfera de aplicare a acestei ordonanţe creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă şi contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.

 

Acţiunea  creditorului întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr 119 / 2007 dă dreptul acestuia de a nu mai respecta prevederile legale referitoare la concilierea directă înainte de introducerea cererii la instanţa de judecată şi iată cum, în sfarşit, normele impuse de legislaţia europeană vin în sprijinul judecării cu celeritate a cauzelor care până nu demult presupuneau o procedură pe alocuri inutilă şi, de ce să nu recunoaştem, în defavoarea creditorului.

 

S-a reglementat în aceeaşi odonanţă dobânda pentru creanţele care constau  în plata unui preţ. În cazul contractelor încheiate între comercianţi şi o autoritate contractantă, nu este necesară punerea în întarziere a debitorului.

 

Dacă în contract a fost fixat un termen de plată, dobânda curge din ziua următoare acestui termen, iar contractelor încheiate între comercianţi li se aplică dispoziţiile art. 43 din Codul comercial. Părţile sunt libere să stabilească rata dobânzii pentru întârzierea în plata preţului; în cazul în care rata dobânzii nu este stabilită prin contract, se va aplica rata dobânzii de referinţă stabilită de Banca Naţională a României.

 

Creditorul poate să pretindă daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiilor de către debitor.

 

Cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. Citaţia va fi înmânată părţii cu 3 zile înaintea termenului de judecată.

 

Sub sancţiunea decăderii, debitorul poate contesta creanţa prin întâmpinare. Dacă instanţa o consideră justificată, va respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabilă. În această situaţie, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.

 

Dacă însă debitorul şi creditorul ajung la o înţelegere asupra plăţii, instanţa ia act de aceasta, pronunţând o hotărâre de expedient care este irevocabilă şi constituie titlu executoriu.

 

În cazul în care cererea creditorului este întemeiată, iar părţile nu s-au înţeles, instanţa emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată.

Împotriva ordonanţei de plată debitorul poate formula cerere în anulare, care se va soluţiona tot de către instanţa care a emis ordonanţa.

Cererea în anulare nu suspendă executarea; va putea fi însă încuviinţată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanţă. Ordonanţa de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu.

 

Foarte important de ştiut este că ori de câte ori un comerciant se poate adresa instanţei de judecată cu o acţiune întemeiată în drept pe dispoziţiile prevăzute de O.U.G. nr.119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, are posibilitatea ca, din punct de vedere juridic, să-şi formuleze acţiunea şi pe dispoziţiile prevăzute de O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, cu modificările şi completările ulterioare; reciproca acestei situaţii juridice nu este însă valabilă.

 

Aceste două ordonanţe diferă în esenţă datorită sferei de aplicare.

 

Ordonanţa privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale are ca obiect doar  creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale , în timp ce ordonanţa privind procedura somaţiei de plată are o sfera mult mai largă de aplicare referindu-se la creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

 

 

Avocat Gina Diaconu
E-mail: av.ginadiaconu@yahoo.com
Telefon: 0731.609.795