Loading ...Auspiciile sub care a început noul an nu sunt de natură a ne entuziasma: volabilitatea inconstantă a cursului de schimb şi impresia că, de fapt, inflaţia este cu mult mai mare decât o declară oficialii, scumpirile care frizează nesimţirea şi reluarea ostilităţilor politice între palate. Faptul că salariul mediu net a crescut cu 20%, iar productivitatea cu doar 10%, ascunde o diferenţă care cam trăzneşte a inflaţie, dincolo de faptul că aceste creşteri salariale sunt cel mult valabile în sectorul public, bugetar, nu şi în economia reală, particulară.
Pe vremuri circula folcloric o zicere de genul „Partidul minte! Partidul minte înţeleaptă!” Impresia debutului de an e că cineva minte, pur şi simplu, făcându-ne de fraieri dintr-un condei statistic. Dobânda de referinţă a săltat uşor, pentru a limita tendinţele de consum exagerat, creditele au devenit mai scumpe şi mai restrictive, proces care desigur inhibă investiţiile şi alterează orice plan de afaceri.
Astfel, cel mai de dreapta Guvern minoritar creşte electoral pensiile la presiunea social-democraţilor, cu preţul decolării generale a preţurilor, printr-un soi de haiducie şmecherească, prin care ghiduşia o suportă ansamblul populaţiei.
Că pensionarii descoperă surprinşi că, o fi ea pensia mărită, dar puterea ei de cumpărare a rămas în cel mai bun caz aceeaşi, că or fi trimis ei căpşunarii câteva sute de milioane de euro de sărbători, dar celor rămaşi acasă, nu bugetului, iar deficitul bugetar are ca ordin de mărime miliarde de euro, că economia a mai lăsat-o din duduială, iar şomajul de doar 4% ascunde de fapt o realitate românească tristă din care transpare un deficit de forţă de muncă real calificată.
Iar scumpirile depăşesc nu doar suportabilitatea, ci şi limitele bunului simţ, pentru că o creştere de 70% a preţului la gaze naturale, pe motiv de pretinse standarde ori impuneri europene, denotă o criză reală, vecină blocajului general.
Sigur că luaţi de valul recentului scandal legat de invalidarea noului ministru al Justiţiei, explicaţiile preţioase ale ministrului de la Economie şi Finanţe lasă impresia unor abureli care nu vor ţine nici de cald şi nici de foame, fie şi pentru că o naţie flămândă şi rebegită de frig nu prea mai e interesată de reuniunea NATO de la Bucureşti, eveniment care ar relansa industria hotelieră. Ca şi cum asta mai rămăsese de relansat, celelalte domenii fiind de mult rezolvate!
Sigur, la Iaşi se va celebra din nou Unirea mică, cu acelaşi aer de festivism nostalgic, de fostă capitală sedusă şi abandonată, moldovenii încercând o horă care de regulă se termină printr-o sârbă a dezbinării. Cine să-şi mai revină din mahmureala sărbătorilor, cine să depăşească aerul aniversar pentru a reveni cu picioarele în realitatea unei Regiuni de Nord-Est în care sărăcia s-a cronicizat într-o consacrare cu iz uşor de fatalitate mioritică? Cine să-şi mai caute răspunsuri dilematice şi cauzalităţi obiective?
Trăim prost pentru că muncim prost, ori muncim cu un randament modest pentru că nivelul de trai e plin de insatisfacţii? Altfel, campania electorală a cam început, principalii actori îşi fac deja încălzirea, iar noi, electoratul de regulă turmentat, facem recurs la celebra constatare după care „Pleacă ai noştrii / Vin ai noştrii / Noi votăm mereu!”
Cornel SIMIGHIAN
Loading ...
Comentează acest articol