- Pentru ca "Palas"-ul sa fie acceptat de Consiliul Local, iniţiatorul controversatului proiect a prezentat ca şi argument forte crearea de locuri de muncă, numai că "a uitat" să precizeze pentru cine vor fi respectivele locuri de munca
Iulian Dascălu se află în plin proces de „racolare” de muncitori chinezi pentru a-şi asigura forţa de muncă necesară pe şantierul „Palas”.
După o primă fază de informare (etapă care nu a ocolit nici Serviciul pentru Străini), „tăticul mall-urilor” s-a adresat unei firme specializate în recrutarea, selecţia şi plasarea forţei de muncă din străinătate.
Procedura durează, în condiţii normale, trei luni de la momentul încheierii contractului cu firma care intermediază aducerea asiaticilor, ceea ce ar însemna, conform informaţiilor obţinute de redactorii revistei FINANCIARUL, că, în 60-75 de zile, centrul Iaşului va fi populat de constructori chinezi.
Orientarea este, cu certitudine, spre rasa galbenă, nu din considerente legate de culoare, ci probabil pentru că „experimentul muncii cu chinezii” este deja verificat în piaţă şi pare să dea rezultatele scontate.
Mii de locuri de muncă… dar nu pentru ieşeni!
Primul semnal care a atras atenţia în privinţa unui posibil import de forţă de muncă din străinătate a fost montarea containerelor albastre în arealul şantierului „Palas”, pe post de locuinţe temporare pentru muncitorii care vor trudi la aşa-zisa „modernizare” a centrului oraşului. Numai că, dacă, iniţial, s-ar fi putut bănui că respectivii muncitori vor fi aduşi din zonele limitrofe Iaşului, în special din mediul rural, acum aceste presupuneri se năruie. La fel cum se clatină şi unul din argumentele economice invocate pentru susţinerea proiectului „Palas”, cel referitor la crearea de locuri de muncă.
„Propaganda” spunea că „«Palas» este un proiect de utilitate publică, care va conduce la crearea a 3.000 de locuri de muncă până în 2010 şi alte 2.000 de locuri de muncă permanente”. Foarte bine. Numai că s-a omis un mic amănunt… pentru cine sunt create acele locuri de muncă?
Dar, la urma urmei, şi poporul chinez trebuie să trăiască din ceva!
Este foarte adevărat că, dincolo de consideraţiile cu tentă socială, există nişte raţiuni de ordin economic, perfect justificate în cazul unui om de afaceri pentru care profitul primează.
Însă, în aceste condiţii, de ce mai pozezi în „nobil călare pe cal alb”?
Iată şi dovada: „În momentul în care un investitor privat vine la primărie cu un proiect în care, până la final, se vor investi 100 de milioane de euro, prin care se obligă să realizeze infrastructura unei suprafeţe foarte mari, să creeze peste 2.000 de locuri de muncă, o parcare subterană de 86.000 de mp, parc pentru copii, terenuri de tenis, patinoar s.a.m.d., atunci Primăria trebuie să fie mulţumită că a găsit un astfel de investitor”, declara pentru un ziar local Iulian Dascălu, în urmă cu câteva luni, uitând să menţioneze şi ceea ce „strică” prin acest proiect.
„Iulius Group” se ascunde „pe după vişini”
Directorul executiv al „Iulius Group”, Stela Fodor, a evitat să dea un răspuns clar în ceea ce priveşte intenţiile de aducere a forţei de muncă din străinătate pentru construirea ansamblului „Palas”.
„Deocamdată lucrăm doar cu muncitori din zonă, angajaţi ai firmei de construcţii care se ocupă de proiect, şi anume «Build Corp». Cu toate acestea, trebuie să avem şi variante de rezervă pentru eventualitatea că, mai târziu, vom avea nevoie de un supliment de forţă de muncă. În acest context, ne gândim, dar încă nu putem spune cu certitudine, că vom aduce muncitori, cel mai probabil, de pe piaţa asiatică”, ne-a spus Stela Fodor, director executiv al SC „Iulius Group” SRL.
În ceea ce priveşte contractarea unei firme specializate care să intermedieze şi să se ocupe de demersurile legate de aducerea muncitorilor la Iaşi, Fodor a oferit un răspuns la fel de vag, susţinând că „în general, ne descurcăm singuri, întrucât deţinem suficiente resurse pentru a ne putea ocupa chiar noi de aceste lucruri”.
Cu toate că a refuzat să se exprime cu certitudine în ceea ce priveşte importul de forţă de muncă, Stela Fodor a recunoscut faptul că cele peste 100 de containere de culoare albastră, aduse în principal din Ungaria şi clădite unele peste altele în incinta şantierului de la „Palas”, sunt destinate lucrătorilor nerezidenţi şi că, deocamdată, nu sunt ocupate, aflându-se în amenajare.
Grija angajatorului „Iulius Group” merită toată lauda din moment ce respectivele containere sunt ceva mai elegante decât cele din reclama cu Dorel!
Ce oferă şi ce primeşte Dascălu?
Într-un proiect de anvergura „Palas”-ului, prima condiţie pe care trebuie să o îndeplinească dezvoltatorul este forţa de muncă sigură, un efectiv pe care să se poată baza pe tot parcursul lucrărilor. Cum în România avem şi deficit de forţă de muncă (în special în construcţii), şi instabilitate (pentru că se practică „vânătoarea” de muncitori de la şantierul vecin, dar şi „dezertarea” de pe şantier pentru mirajul străinătăţii), soluţia importului de muncitori calificaţi prezintă unele avantaje.
Argumentele „pro” angajaţi asiatici sunt invocate de firmele care fac recrutarea şi selecţia respectivilor angajaţi în ţările de unde provin: se găsesc în număr mare, sunt harnici şi pot fi motivaţi financiar fără eforturi foarte mari, doresc să se afirme în ideea că vor obţine prelungire de contract, sunt liberi de grijile şi activităţile casnice şi, în plus, sunt gata fidelizaţi (cel puţin pentru un an).
De cealaltă parte, angajatorul ieşean oferă un salariu minim de 650 dolari „în mână”, la care se poate adăuga cazarea şi masa (li s-ar putea oferi chiar şi un abonament la meciurile lui Poli, dar asta deja este… consultanţă HR).
Procedurile de identificare şi angajare a muncitorilor calificaţi străini sunt, însă, anevoioase (datorită vidului legislativ existent în acest domeniu, dar şi formalităţilor greoaie) şi destul de costisitoare.
Pentru un singur angajat, taxele de obţinere a permisului de muncă se ridică la 270 euro (permis + alte documente necesare), la care se adaugă tariful firmei de plasare de personal – aproximativ 300 euro/persoană. Dintre dificultăţi nu trebuie omisă nici problema adaptării acestor angajaţi într-un mediu cu totul şi cu totul străin, la care se adaugă şi carenţele în comunicare.
Desigur, există şi alte „pierderi colaterale”, una fiind aceea că asiaticii nu pot vota pentru Gheorghe Nichita! Dar ar putea lipi afişe…
Citeşte şi
Loading ...
Comentează acest articol