Loading ...Centralizarea şi prelucrarea datelor statistice, referitoare la specificitatea şi locul judeţului Iaşi în cadrul ansamblului naţional, relevă o situaţie care, dincolo de prea marile orgolii neacoperite, defineşte un context trist şi prăpădit, o stare de sărăcie care contrastează flagrant cu speranţele noastre de aşteptare.
Spre exemplificare vom enumera câteva poziţionări ale judeţului în raport cu economia naţională: deşi suntem pe locul doi ca populaţie, suntem pe locul 1 la populaţie rurală şi tot pe primul loc la sporul natural, drept pentru care de abia ocupăm locul 6 la populaţie ocupată şi locul 7 după numărul mediu al salariaţilor; aproape firesc, ne situăm pe locul 2 ca număr de şomeri şi tocmai pe locul 18 în privinţa câştigului salarial nominal mediu net; în sfârşit, ocupăm poziţia 23 în privinţa PIB-ului pe locuitor.
Într-o lună, un trăitor din Regiunea de Dezvoltare Nord-Est mănâncă cu 2 kg de pâine mai puţin decât media naţională, completând cu un plus de aproape 2 kg mălai; avem în schimb un uşor avantaj la consumul de vin şi ceva rămâneri în urmă la ţuici şi alte rachiuri. Noroc că a ieşit urzica şi, în curând, ştevia…
Anecdotic, statisticienii apreciază că economia locală în general, industria în special, resimte un declin! Ca şi cum despre un mort se poate spune că nu se simte chiar excelent.
Fără a intra în detalii, cam acestea sunt datele civile traduse pentru cititorii obişnuiţi: sărăcie, retard economic în creştere, subdezvoltare cronică, malnutriţie şi subnutriţie, o stare de sănătate precară, inclusiv prin boli ale sărăciei sau maladii considerate eradicate, alcoolism şi violenţă, deviante psihologic-infracţionale şi o rată înaltă a sinuciderilor.
Adică exact profilul cetăţeanului european al mileniului trei! Vorba unui alt cetăţean ajuns, absolut din întâmplare, la Cotroceni: doar papionul ne mai lipseşte pentru a avea pe deplin faţă de european!
Şi, pentru ca entuziasmul public să fie deplin, derapând către starea de frenezie abulică, periodic apare Premierul şi un distins ministru bivalent, care ne asigură că totul duduie, în principal în economie, că trăim conform îndemnului prezidenţial, adică "mai bine", dar nu ne prea dăm noi seama, şi în fine, că promisiunile electorale de acum 4 ani sunt deja îndeplinite măcar vreo 75%, lăsând implicit locul viran pentru alte angajamente avântate, mai reavăne, cum stă bine într-un an greu încercat de alegeri.
Sigur, euroregiunea cea mai săracă din spaţiul comunitar are cele mai multe proiecte aprobate, cofinanţate din bugetul Uniunii; sigur, ni se tot promit procente importante din alocaţiile bugetare interne, tocmai pentru a reduce decalajele economice, structurale şi investiţionale din zonă. Dar promisiunile mai trebuie şi respectate, ori practica ultimilor 18 ani dovedeşte cu prisosinţă starea de neseriozitate vecină iresponsabilităţii care cangrenează politica românească.
Acestea ar fi de fapt realităţi şi probleme concrete din adevărata agendă a cetăţeanului din România dureros de reală, nu bulimia politică de Dâmboviţa, nu gâlcevile penibile ale Preşedintelui schizoid cu presa, mitomania cu fiţe a Premierului şi şmechereala groasă, de farseur profesionist, a bivalentului ministru al Economiei şi Finanţelor.
Cornel SIMIGHIAN
PS. Din motive care ţin de Postul Învierii Mântuitorului, am considerat potrivit să evităm numirea în clar a demnitarilor invocaţi, pentru că în această perioadă de smerenie nu e cuminte nici măcar să-l aminteşti pe cel nenumit…
PS. Din motive care ţin de Postul Învierii Mântuitorului, am considerat potrivit să evităm numirea în clar a demnitarilor invocaţi, pentru că în această perioadă de smerenie nu e cuminte nici măcar să-l aminteşti pe cel nenumit…
Loading ...
Comentează acest articol