Poliţia judiciară a Ministerului de Interne al Rusiei a dat publicităţii rezultatele unor verificări amănunţite la care au fost supuse muzeele ţării. Deja a fost descoperită lipsa unui număr de aproximativ 50.000 de exponate valoroase, însă oamenii legii nu exclud posibilitatea ca această cifră să crească.
Motivul declanşării, în august 2006, a unei asemenea ample revizii l-a constituit un însemnat furt de exponate din depozitele Muzeului de Stat Ermitaj. Abia după această întâmplare nefericită, guvernul a decis să facă ordine în patrimoniul cultural al ţării, să-l evalueze şi să-l sistematizeze.
Potrivit cotidianului rus Izvestia, situaţia s-a dovedit a fi una dezastruoasă. În primul rând, s-a descoperit că se fură nu doar şi nu atât din Ermitaj: se fură din toate muzeele ţării. În al doilea rând, au fost descoperite breşe colosale în registrele şi arhivele muzeelor: mii de exponate fie nu figurează deloc pe liste, fie descrierea lor a fost făcută după toate canoanele laconismului spartan, ad litteram printr-un singur cuvânt – „tablou”. „Cum poţi căuta, în acest caz, obiectele pierdute sau să demonstrezi că lucrurile descoperite sunt tocmai cele care dispăruseră?”, se întreabă reprezentanţii Poliţiei judiciare.
Totuşi, publicaţia rusă precizează că cele circa 50.000 de exponate despre care vorbesc poliţiştii nu s-au pierdut de ieri-de azi: acesta este rezultatul pierderilor înregistrate în ani şi ani de zile, mai ales că în unele muzee din Rusia nu s-au mai făcut revizii tocmai din 1947!
„Nu toate exponatele prezintă valoare”, a dat asigurări reprezentantul Ministerului de Interne al Rusiei, Ilia Riasnoi. „(Printre exponatele lipsă) e plin de fleacuri: portţigarete, sarafane… Probabil, ele nu vor fi găsite niciodată”.
Însă, din muzeele ruse au dispărut nu doar „nimicuri”. De exemplu, pictura lui Vladimir Makovski, „Pădurar cu armă”, a fost evaluată la 2 milioane de dolari. Nici pictura lui Aivazovski „Peisaj marin”, furată din Muzeul din Astrahan încă în 1994, nu este mai prejos. De altfel, pictorul Aivazovski se află în capul listei în ceea ce priveşte „lucrările furate”.
„Desigur, marea parte a furturilor este comisă chiar de angajaţii sau paznicii muzeelor”, precizează Riasnoi.
„Doar în filme se fură din săli (de expoziţie). În viaţă, se fură din depozite. Şi nimeni nu se va prinde dacă în locul unei picturi sau medalii adevărate va fi pusă o copie”.
În acest context, cotidianul rus precizează că pentru a deosebi un fals de un original, este necesar să se facă apel la zeci de specialişti, să se desfăşoare expertize costisitoare. Drept rezultat, verificarea unui singur exponat poate dura luni de zile.
Uneori, obiectele furate sunt, totuşi, descoperite.
„De obicei, obiectul furat este descoperit peste hotare. De exemplu, din Muzeul oraşului Ustiug au fost furate icoane unice ale Şcolii nordice. Una dintre ele a fost descoperită în Marea Britanie, la un colecţionar privat, care o achiziţionase pentru 200.000 de lire sterline. După ce am demonstrat că icoana fusese furată, colecţionarul a restituit-o: oamenii nu vor să aibă de-a face cu obiecte furate”, explică reprezentantul Ministerului de Interne al Rusiei.
Însă, este destul de greu să demonstrezi că obiectele furate au aparţinut cândva muzeelor din Rusia. Cauza acestui lucru: proasta gestionare a registrelor.
Este planificat ca revizia muzeelor din Rusia să se încheie la sfârşitul anului 2008. Deocamdată, nimeni nu riscă să estimeze numărul total de exponate „pierdute fără urmă”. La această întrebare adresată de cotidianul Izvestia reprezentanţilor Ministerului Culturii din Rusia, răspunsul a fost unul sec: „Nu suntem încă pregătiţi să discutăm pe marginea acestui subiect”.
Comentează acest articol