Loading ...În cele doua saptamâni de când a fost ales presedinte al SUA, Barack Obama a primit semnale contradictorii de la Moscova. Pe lânga amenintarea de a trimite rachete Iskander in Kaliningrad, Kremlinul a facut si câteva declaratii reconciliatoare. Se va clarifica daca suntem martorii unui capitol al relatiilor americano-ruse doar dupa ce Obama si echipa sa de politica externa isi vor intra in atributii, anul viitor.
Cu toate acestea, pot fi identificate chiar si acum principalele aspecte care vor determina natura acestei relatii, scrie The Moscow Times. Chiar din momentul in care a fost propus programul scutului antiracheta, acesta a provocat frustrare de ambele parti. La un summit SUA-Rusia ce a avut loc la Soci in luna aprilie, presedintele rus de atunci, Vladimir Putin, si presedintele american George W. Bush au semnat o declaratie privitoare la cadrul strategic al relatiilor dintre cele doua tari.
Dupa summit, Kremlinul a concluzionat ca viitorul presedinte al SUA va trebui sa ia decizia finala privitoare la continuarea proiectului antiracheta desfasurat in Europa Centrala. Cu alte cuvinte, Moscova considera ca Bush nu avea sa adopte o pozitie ferma in aceasta problema inainte de a parasi Casa Alba. Dupa cum s-a aflat, insa, mai târziu, conducerea americana a considerat necesara semnarea unui acord cu Polonia si cu Republica Ceha in timpul ultimelor luni ale mandatului lui Bush, astfel incât acest proiect sa faca parte din mostenirea lasata de el.
Gestul a stârnit mânia Moscovei, care s-a simtit inselata. Dincolo de aspectul emotional, dilema sistemului de aparare antiracheta contine si o serie de contradictii. Problema scutului este una globala, necesitând, deci, o solutie coordonata din partea mai multor tari. Însa SUA au actionat pâna acum unilateral. Bush a justificat decizia SUA de a se retrage din Tratatul AMB (rachete antibalistice), pe care il semnase impreuna cu Uniunea Sovietica, in 1972, explicând ca Washingtonul are nevoie de “libertate si flexibilitate” pentru a se putea apara.
Planul de a trimite elemente ale sistemului de aparare antiracheta in Republica Ceha si Polonia a constituit si el mai curând o decizie unilaterala decât rezultatul consultarii cu aliatii sai sau decât o recunoastere internationala a amenintarii reprezentate de Iran. Casa Alba a informat doar Europa ca are nevoie de protectie, iar aliatii NATO si-au dat consimtamântul mult mai târziu, in cadrul summitului din aprilie de la Bucuresti.
SUA continua sa sustina ca trimiterea radarului in Republica Ceha si a zece interceptoare de rachete in Polonia nu poate submina eficienta potentialului nuclear al Rusiei. Este adevarat; insa prezentând problema in viziunea aceasta ingusta, Washingtonul distrage atentia de la aspectele vaste, grave ale subiectului.
Pentru a rezolva problema apararii antiracheta, trebuie sa aiba loc negocieri intr-un context global, multilateral. Potrivit argumentelor aduse de Washington, programul desfasurat in Europa Centrala este legat de o alta problema internationala urgenta – programul nuclear al Iranului. Însa aceste subiecte ingemanate trebuie discutate impreuna, alaturi de problema esentiala a neproliferarii nucleare.
În absenta unei intelegeri multumitoare pentru ambele parti in ceea ce priveste apararea antiracheta, va fi deosebit de dificila cooperarea in domeniul controlului armelor. Rusia a cerut in repetate rânduri administratiei Bush sa revina la programul anterior delimitare a armelor. Însa daca Washingtonul incearca sa creeze pe cont propriu un scut universal de aparare antiracheta, va afecta grav orice sansa de a se ajunge la un acord bilateral de dezarmare.
Cazând de acord sa-si reduca propriul arsenal, Moscova ar ajuta, efectiv, SUA sa contruiasca un scut antiracheta impenetrabil. În definitiv, capacitatea SUA de a intercepta rachetele depinde in mare parte de numarul de rachete lansate de oponenti. Rezolvarea problemei sistemului de aparare antiracheta nu numai ca ar imbunatati relatiile americano-ruse, dar ar putea chiar deveni un factor-cheie in rezolvarea altor probleme.
Exista posibilitatea ca dupa 20 ianuarie 2009, Moscova sa aiba la Washington omologi mai dispusi sa rezolve aceste probleme. În fond, democratii au manifestat intotdeauna mai putin interes fata de programele de genul “Razboiului Stelelor” decât republicanii. Mai mult, noua administratie va fi presata sa reduca costurile, iar atât Casa Alba cât si Congresul vor trebui sa restabileasca prioritatile.
Loading ...
Comentează acest articol