Loading ...Cele doua propuneri facute de premierul ungar Ferecz Gyurcsany saptamâna trecuta, la Bruxelles, privind crearea unui fond de intrajutorare comun pentru Europa de Est si intrarea tarilor est-europene mai rapid in zona euro nu s-au bucurat de ecou. Cancelarul german Angela Merkel a declarat ca ajutorul trebuie judecat pe baza fiecarui caz in parte, sustinând ca fiecare tara din zona are nevoi specifice, iar polonezii, slovacii si cehii s-au impotrivit planului maghiar, in conditiile in care economiile lor sunt in mai buna forma decât cele ale Ungariei si Letoniei, si, in plus, se tem ca de Uniunea Europeana (UE) ar putea fi judecata gresit ca fiind afectata in mod egal de criza.
Exista insa un alt motiv pentru care retorica lui Gyurcsany, care a avertizat ca, in lipsa unui ajutor, se risca crearea unei „noi Cortine de Fier” intre Europa de Vest si de Est, nu a rezonat la Bruxelles. Spectrul unei alte perioade, cea a anilor '30, bântuie in continuare in Europa. În acest an, violentele proteste antiguvernamentale din Grecia, Letonia, Bulgaria si Lituania i-au speriat pe liderii de pe intreg continentul european.
Alegerile europene urmeaza sa aiba loc in luna iunie iar extremistii de dreapta si de stânga se simt bine. Ar putea aspectele economice ale anilor '30 sa duca Europa, si politic, inapoi in anii 30?,se intreaba publicatia britanica The Economist. Pe de-o parte, exista bune motive sa speram ca democratia multipartinica este intr-o forma destul de buna pe teritoriul UE. Pentru inceput, toata lumea stie cum s-au terminat anii '30.
La acel moment, Europa era un loc cu mult mai periculos: cei mai saraci cetateni ai sai mureau de foame, iar retelele de intrajutorare sociala erau inexistente sau inadecvate. În acea vreme, italienii din Sardinia au mâncat plante salbatice pentru a supravietui, in timp ce in Danemarca somajul ajunsese de 40%, iar guvernul cumparase vitele in surplus de la fermierii disperati. Cu toate diferentele fata de situatia actuala, ecourile situatiei din 1930 pot fi inca auzite. Si chiar daca Europa nu flirteaza din nou cu fascismul, votantii se confrunta cu aceleasi probleme, iar politicienii raspund in moduri similare.
Unul din exemple este ca, inainte de depresie, Franta avea una din cele mai deschise piete ale muncii din Europa, gazda a milioane de polonezi, cehi, belgieni, italieni, spanioli si elvetieni, alaturi de un numar impresionant de refugiati politici. Între 1932-1935, un set de legi si decrete a stabilit limite numarului de lucraturi straini si i-au impiedicat sa se mute de la un loc de munca la altul. Zeci de mii de oameni, in majoritate polonezi, au fost expulzati cu forta. Clasa de mijloc s-a protejat singura: noi legi au blocat accesul in sistemul medical si juridic al unor absolventi nascuti in afara Frantei, adesea, refugiati evrei.
Azi, tabloidele britanice se dezlantuie impotriva slujbelor acordate imigrantilor, citând fraza reprobabila a premierului Gordon Brown despre crearea de „slujbe britanice pentru lucratorii britanici”. Spania, care a primit imigranti in timpul boom-ului sau economic, le ofera azi imigrantilor bani pentru a pleca acasa, in timp ce partidul Liga Nordului din Italia doreste inghetarea imigratiei din afara teritoriului UE, iar anul trecut a pledat pentru expulzarea imigrantilor din UE fara mijloace materiale, o masura indreptata impotriva romilor din România.
Planul de expulzare a fost insa abandonat doar pentru ca intra in contradictie cu o directiva a UE privind libera circulatie. În aceasta sta, de fapt, principalul motiv, crede The Economist, pentru care ceea ce s-a intâmplat in 1930 nu se va mai repeta. Statutul de membru al UE ii obliga pe politicienii statelor membre sa respecte un set de standarde internationaliste, esential liberale si orientate spre comertul liber.
Este adevarat ca legile competitiei si libertatile pietei unice sunt azi sever testate, in conditiile in care politicienii incearca sa ofere ajutor companiilor, bancilor si lucratorilor din propriile tari, insa printre liderii europeni exista un consens in privinta necesitatii de a respecta „drepturile fundamentale”. În aceste conditii, UE este asteptata sa blocheze legile evident discriminatorii in privinta locuintelor, angajarii sau scolilor si niciun politician nationalist nu o sa poata inchide granitele produselor din tara vecinului.
Pe de alta parte, daca criza se adânceste se pot intâmpla lucruri rele. Într-un scenariu de cosmar, un stat fragil din UE poate colapsa. UE vorbeste insa despre solidaritate internationala si interdependenta. În complexitatea sa, ea presupune un permanent compromis intre interesele concurente, care o face totodata un bastion impotriva extremismului. Acest lucru nu face intotdeauna Bruxelles-ul popular printre votanti, insa ne poate face multumiti ca Bruxelles-ul exista, releva The Economist.
Loading ...
Comentează acest articol