Loading ...Respingerea Tratatului de la Lisabona de irlandezi si lentoarea cu care autoritatile de la Dublin se pregatesc de organizarea unui nou referendum – probabil in luna octombrie – pentru remedierea situatiei, provoaca mari inconveniente pentru desfasurarea generala a activitatilor Uniunii.
Institutiile europene au doua evenimente mari pe termen scurt care coincid, pe de alta parte, cu desemnarea unui nou secretar general al NATO, un post care, asa cum spunea cel care a detinut aceasta functie in urma cu ceva timp, lordul Carrington, "are o putere reala", noteaza ziarul Las Provincias.
În luna iunie, intre 4 si 7, vor avea loc alegeri in Parlamentul European. Faptul ca Tratatul de la Lisabona nu a intrat in vigoare face ca actualul cadru juridic de baza in care va fi organizat sa fie Tratatul de la Nisa, care prevede o „Eurocamera” de 736 de deputati. Totusi, aproape cu certitudine, in actuala legislatura va intra in vigoare Tratatul de la Lisabona care cifreaza la 751 numarul mandatelor.
Cum nu pare rezonabila organizarea unor alegeri pentru a acoperi diferenta odata ce va intra in vigoare noul cadru juridic, se prevede in prezent posibilitatea ca cei 15 eurodeputati suplimentari, care isi vor desfasura activitatea in institutie dupa aprobarea noului Tratat, sa fie alesi cu titlu provizoriu si sa-si ocupe locurile in calitate de observatori.
Desemnarea noului presedinte al Comisiei si a echipei sale ridica cele mai mari dificultati. Tratatul de la Nisa obliga ca noul executiv comunitar, care are 27 de membri, sa se dispenseze de câtiva dintre ei, in timp ce Tratatul de la Lisabona determina ca numarul de integranti ai Comisiei sa echivaleze cu doua treimi din membrii Uniunii Europene, incepând din 2014.
Între timp, Irlanda a obtinut de la Consiliul European, in vederea posibilitatii de a-i convoca cetatenii la un nou referendum asupra Tratatului de la Lisabona, posibilitatea de a-si mentine comisarul indiferent de imprejurari, fapt ce determina automat ca, viitoarea Comisie sa aiba tot atâtia membri cât state membre. Impasul juridic ce decurge din acest mozaic de texte juridice, compromisuri politice si calendare face ca in iunie Consiliul European sa nu mai fie cel care numeste presedintele Comisiei, ci sa „puna in aplicare procesul” pentru desemnarea lui când va fi clar ce tip de Comisie va fi operationala in urmatorii 5 ani.
Impasul juridic nu frâneaza, totusi, ambitiile nationale si personale care se anticipeaza la momentul impartirii „tortului”. Jose Manuel Durao Barroso, care miza pe un nou mandat in fruntea Comisiei isi vede acum suspendate aspiratiile de un fir de par. Înca de la jumatatea anului trecut exista speculatii privind posibilitatea ca Partidul Popular European (PPE), principalul sau sustinator in Eurocamara, sa-l pedepseasca si sa-l considere tap ispasitor pentru esecul referendumului irlandez.
Presedintele francez, Nicolas Sarkozy, unul din principalii lui aparatori, nu a mai dat impresia ca -l sustine cu prilejul summitului extraordinar de la 1 martie. Iar Anibal Cavaco Silva, presedintele portughez, a luat si el atitudine, in urma cu câteva saptamâni, avertizând despre „nedreptatea” de a -l face sa plateasca pe Barroso pentru esecul UE in Irlanda.
La Lisabona se da drept cert faptul ca Angela Merkel si Nicolas Sarkozy au discutat saptamâna trecuta inlocuirea lui Barroso din fruntea Comisiei, dar nu exista inca detalii privind rezultatul acestei discutii.
Desi nu nu exista inca o conexiune oficiala, adevarul este ca presedintia Comisiei formeaza pachet cu cea a NATO si cu cea a Parlamentului European. Pentru a doua opteaza extra oficial, actualul premier danez, Anders Fogh Rasmussen, dar SUA ar dori sa -l instaleze in post pe actualul ministru canadian al apararii, Peter MacKay.
Daca Rasmussen, care pare sa dispuna de sprijinul lui Brown, Merkel si Sarkozy, nu va obtine postul, pentru care mai opteaza si ministrul polonez de externe, Radoslaw Sikorski, el ar putea fi dispus sa-l inlocuiasca pe Barroso, sau chiar pe Javier Solana, in fruntea mai puternicei (sub Tratatul de la Lisabona), vicepresedintii a Comisiei si de Înaltei Reprezentant pentru PESC.
Tentat de postul de presedinte al Comiei este si actualul premier olandez, Jan-Peter Balkenende.
La cel de vicepresedinte al Comisiei si, simultan, de Înalt Reprezentat al UE aspira, mai mult sau mai putin oficial, Michel Barnier, Carl Bildt , Jaap De Hoop Scheffer – actual secretar general al NATO – si Tony Blair. Si presedintia Consiliului European (sub tratatul de la Lisabona) este vizata, in acelasi timp, de Blair, Barroso si de fostul premier irlandez, Bertie Ahern. Oricare va fi cadrul sau juridic, patimile pentru sefia Europei, s-au dezlantuit.
Loading ...
Comentează acest articol