Guvernele, confruntate cu aceleasi probleme ca si intreprinderile, nu actioneaza la fel de repede. Si atunci vorbesc, noteaza revista franceza L'Express.
Ca sa supravietuiasca, natiunile trebuie, asemeni intreprinderilor, sa-si revada modul de organizare. În comparatie cu natiunile, intreprinderile stiu mai bine acest lucru, caci ele sunt constiente de precaritatea lor. Se intreaba fara incetare daca „modelul lor de afacere” (celebrul „business model” stabilit mai intâi de universitatile anglo-saxone) este inca valabil. Cu alte cuvinte, daca mai pot continua sa produca si sa cumpere in mod echilibrat.
Or, astazi, chiar daca multe continua sa spere ca totul va fi repede ca inainte, ele incep sa inteleaga in numeroase sectoare (si primele atinse sunt: bancile, distributia, sectorul automobil, transporturile aeriene) ca „modelul lor de afaceri” nu mai rezista: nu mai sunt clienti care sa cumpere, nu mai sunt banci care sa acorde credite.
Si acest lucru necesita transformari de durata. In primul rând, transformari de ordin cantitativ: ca sa supravietuiasca câtiva ani cu incasari mult mai modeste, ele vor trebui sa-si reduca cheltuielile cu investitiile , stocurile, gamele de produse; vor trebui sa-si prelungeasca termenele de plata a furnizorilor; vor trebui sa transforme o parte insemnata din costurile fixe in costuri variable. Altfel spus, sa generalizeze incertitudinea, agravând criza.
Dupa aceea, urmeaza transformari in privinta calitatii: consumatorii vor cauta sa consume din ce in ce mai putin pretentios: ostentatia nu mai este de actualitate si se intra pentru o lunga perioada intr-o economie a soldurilor, in care tuturor intreprinderilor le va fi foarte greu sa mentina specificitatea marcilor, in fata produselor generice. Guvernele, confruntate cu aceleasi probleme, nu actioneaza la fel de repede.
Pentru ca ele nu au aceleasi exigente de supravietuire, pentru ca adesea ele sunt mai amenintate de electorat, atunci când actioneaza decât daca nu o fac; pentru ca ele cred ca au destul timp; pentru ca sunt prinse in mecanisme de decizie foarte complexe si in lobby-uri contradictorii, potrivit L'Express. In acest caz, ele vorbesc, pentru ca nu actioneaza: anunta planuri de relansare enorme, pe care le vine foarte greu sa le finanteze.
În conditiile in care prima prioritate este cresterea fondurilor proprii ale bancilor, imbunatatirea starii trezoreriei intreprinderilor, cresterea cererii si reducerea datoriilor, deci a deficitelor, in nicio tara nu se petrece nimic serios, in opinia publicatiei franceze.
În schimb, bancile centrale nu vorbesc, din cauza rigiditatii doctrinelor lor si a caracterului unic al obiectivelor vizate, dar ele actioneaza: furnizeaza sume imense economiei, permitând chiar intreprinderilor, in ciuda oricarui principiu ortodox, sa obtina bani in mod direct pe baza de documente comerciale, utilizind in acest scop termeni cât se poate de discreti si de obscuri (ultimul calificativ aparut in comunicatele guvernatorilor de banci nationale fiind „quantitative easing”, „facilitare cantitativa”, ceea ar trebui sa traducem mai degraba prin „emitere de moneda”.
Dar acest lucru nu va putea fi de ajuns: o intreprindere nu va putea supravietui doar prin jocul reformelor sale interne, nici prin recurgerea la bancnota: ea nu va putea sa plaseze la banca centrala banii clientilor sai, daca ea nu-i are.
Daca piata se va dovedi, inca o data, mai rapida si mai adaptabila decât democratia, ne vom indrepta direct spre hiperinflatie (mai mare de 20%), forma extrema a lipsei de loialitate, care va duce la disparitia datoriilor in detrimentul creditorilor. Deja multe intreprinderi se pregatesc pentru acest lucru. Multe democratii vor cadea in aceasta capcana, conchide L'Express.
Comentează acest articol