Loading ...Perspectiva aderarii la Uniunea Europeana este singurul lucru care tine tarile balcanice departe de arme. La 26 martie cancelarul german, Angela Merkel, insinua ca Croatia ar trebui sa fie ultima care sa adere la UE, inainte de pauza de odihna si de consolidare a aliantei europene.
Influentul cancelar va desavârsi astfel actiunea inceputa de predecesorii sai, care, la inceputul anilor 90, au indemnat Slovenia si Croatia sa o apuce pe drumul prematurei secesiuni si independentei ce avea sa fie fitilul declansarii sângeroaselor razboaie balcanice.
Celelalte tari, lipsite de protectori puternici, ar ramâne afara iar extinderea casei comune ar putea fi frânata la frontiera occidentala a statelor balcanice, noteaza ziarul El Periodico.
Scenariul german, care merge impotriva proclamatei politici a Uniunii de integrare a acestor tari si a Turciei, considerata o prioritate si o garantie a pacii si a stabilitatii in zona, a primit sprijinul unora (Belgia si Olanda) si manifestatii de nemultumire ale altora, chiar in Consiliul European.
Dezacordul cel mai mare a fost cu doi inalti reprezentanti ai comunitatii internationale din Bosnia: demisionarul Miroslav Laicak si nou numitul Valentin Inzko, doua persoane care prin natura muncii lor cunosc cel mai bine situatia si pot estima consecintele unei masuri similare.
Ar fi extrem de periculos sa fie private aceste tari de perspectiva europeana, singurul lucru care le mai incurajeaza sa incheie acorduri politice si care le descurajeaza sa se reintoarca la arme, sunt de parere diplomatii.
De multe ori, cu pretul de a li se lipi eticheta de alarmisti, ziaristii au avertizat asupra echilibrului fragil din Balcani, unde in multe cazuri, doar prezenta trupelor internationale, ca bâta, si perspectiva aderarii la UE, ca morcov, evita un deznodamânt care a dat de atâtea ori batai de cap lumii intregi. Propunerea germana ar zadarnici sperantele care incep deja sa se stinga, constatând cât de lung este drumul si cât de lent este procesul când este vorba de tarile mai putin norocoase din Balcani.
În Bosnia, de exemplu, situatia este dramatica. Tara nu functioneaza, organizatia politica si teritoriala este de nesustinut. Bosnia are un somaj de 43% si, potrivit revistei Forbes, ocupa locul 119 din cele 127 de tari recomandate pentru a face afaceri. În schimb se afla in fruntea listelor de coruptie si crimei organizate. Ministrul economiei bosniac anunta recent falimentul statului si au fost nenumarate cazuri de suicid provocate de saracie.
Prestigioasa revista Economist Intelligence Unit situeaza tara pe primul loc al statelor cu risc de revolta si tulburari. Agonia inceputa cu razboiul si care a primit baza legala prin Tratatul de la Dayton, s-a agravat cu precedentul Kosovo si a ajuns la limita cu actuala criza economica, este acum pe punctul sa explodeze.
Semnaleaza aceasta situatie si ziarul The New York Times care avertizeaza intr -un articol asupra posibilitatii unui nou razboi balcanic si a pretului mare pe care lumea ar trebuie sa -l plateasca. Majoritatea comentarilor cer o prelungire a prezentei reprezentantilor politici si a fortelor armate din Occident drept garantie pentru stabilitatea regiunii.
La doua zile dupa declaratia lui Merkel, ministrii de externe ai UE au fost nevoiti sa le garanteze tarilor din Balcani ca, desi cu intârziere vor intra in bloc in Uniune. Totusi, Germania se opune candidaturii Muntenegrului, iar Olanda continua sa blocheze prin veto aderarea Serbiei.
Bosnia nu intruneste conditiile, Kosovo nu are recunoasterea multor membri ai UE si toti depind de ratificarea Tratatului de la Lisabona, care intâmpina opozitia Irlandei si Republicii Cehe… si astfel se inchide cercul. În paralel cresc sentimentele antieuropene in UE. Unii isi amintesc cu nostalgie de monedele nationale.
Cum spunea reputatul ziarist J. Ignacio Torreblanca, azi in Europa exista doua tipuri de europeni: cei care au parte de ea (dar nu o vor) si cei care si-o doresc (dar nu o au). Exista insa un caz ce ar putea frâna intiativa germana si care descrie foarte bine dilema balcanica.
Slovenia, ca membra a UE s-a opus repetat prin veto, invocând conflicte frontaliere, intrarii Crotiei in clubul european, asigurând ca isi va mentine refuzul pâna când Zagrebul va ceda in acest contencios (nu a indraznit sa faca acelasi lucru si cu intrarea Croatiei in NATO: in fata SUA nu se pot dezveli dintii asa usor).
Câtiva kilometri de pamânt si mare au devenit brusc pentru ambele tari o chestiune de orgoliu national, o problema de viata si de moarte iar situatia nu se va rezolva in viitorul apropiat, dând astfel senzatia ca se va amâna initiativa germana de a fereca portile UE, odata Croatia ajunsa inauntru.
Este ca in vechea anecdota balcanica despre pescarul care prinde pestisorul de aur si caruia ii cere sa-i indeplineasca trei dorinte: o casa frumoasa, multi bani si… sa scufunde barca vecinului. În versiune politica moderna, barca este inlocuita cu aderarea la UE.
Politicienii europeni ar trebui totusi sa dea dovada de mai multa sensibilitate la ora luarii deciziilor care pun in joc soarta unor popoare intregi. Daca nu din altruism, cel putin din egoismul de a nu suporta costul pe care l-ar produce un cutremur declansat de trântirea usii UE.
Loading ...
Comentează acest articol