Financiarul

Presedintele gabonez Omar Bongo, care a murit luni, suferea de cancer intestinal. Atât de putine informatii apareau despre starea lui de sanatate, incât organizatia Reporteri fara Frontiere (RFF) a acuzat capitala Libreville ca a impus “o tacere mediatica” asupra acestui subiect, scrie revista franceza L’Express.

Acest “tabu” se remarca si in cazul altor fosti sau actuali sefi de stat sau de guvern. Fidel Castro, 83 de ani, de exemplu.

De când Fidel Castro a transferat conducerea Cubei fratelui sau, Raul, din cauza unei grave hemoragii intestinale si a unei dificile interventii chirurgicale, au aparut informatii contradictorii despre starea lui de sanatate.

Este suficient ca “lider maximo” sa nu apara in public si sa nu-si mai semneze cronicile in presa oficiala cubaneza si imediat reapare intrebarea, din ce in ce mai insistenta: se simte mai rau, s-ar putea sa moara?

Chiar si prietenul sau, Hugo Chavez, vorbea de el in ianuarie la trecut: cu câteva zile inainte, Fidel Castro fusese marele absent de la ceremoniile organizate cu ocazia celei de-a 50-a aniversari a revolutiei cubaneze si a venirii sale la putere, in 1958-1959.

De fiecare data apare ceva care pune capat tacerii mediatice ce alimenteaza zvonurile. Sunt fotografii care-l prezinta pe conducator, slabit, alaturi de sefi de stat straini sau noi editoriale semnate Fidel Castro in Granma sau Cubadebate.

În ultima vreme, se pare ca a recapatat o oarecare vigoare si da mai multe declaratii. Saptamâna trecuta, el a salutat “rebeliunea” aliatilor latino-americani din timpul unei reuniuni a Organizatiei Statelor Americane.

Totodata, a semnat o cronica despre Obama si lumea musulmana, dupa discursul acestuia de la Cairo. Se poate uita aproape ca fratele sau conduce insula.

În Coreea de Nord planeaza nesiguranta asupra starii de sanatate a lui Kim Jong Il, 68 de ani, “iubitul conducator”, la putere din 1994.

În timp ce se restabileste dupa un probabil atac cerebral, suferit in august 2008, speculatiile nu inceteaza.

Agentia de presa oficiala KCNA difuzeaza regulat clisee pentru a pune capat zvonurilor: Kim Jong Il trecând in revista trupe, Kim Jong Il vizitând o uzina sau o mina. Dar intotdeauna lipseste un element-cheie: data fotografierii.

Prin urmare, misterul se adânceste. “Misterele de la Phenian sunt mistificari destinate sa câstige timp”, scria revista L’Express in octombrie 2008.

Sa câstige timp si sa arate ca puterea de la Phenian este intacta, pentru a pregati succesiunea in culise, lucru pe care l-ar putea ascunde inmultirea provocarilor (teste nucleare, tiruri de rachete).

Aceasta pista devine tot mai credibila, in conditiile in care cel de-al treilea fiu al sau, Kim Jong Un, a fost investit oficial ca viitor conducator al tarii.

Informatiile serviciilor secrete coreene au fost confirmate duminica, 7 iunie, la televiziunea japoneza NTV, de fiul cel mare al lui Kim Jong Il, Kim Jong Nam, care parea favorit pâna nu demult.

Reales presedinte al Algeriei in aprilie, Abdelaziz Bouteflika, 72 de ani, a facut si el obiectul zvonurilor.

În noiembrie 2005, sub dializa renala din 1985, a fost transportat de urgenta la spitalul militar Val-de-Grace din Paris, ca urmare a unor tulburari digestive, a unei gastrite, a insuficientei renale si a bolii cardiace, conform ipotezelor aparute atunci.

Comunicatele oficiale, laconice, pomeneau de trei zile de spitalizare pentru “un ulcer hemoragic la nivelul stomacului”. A ramas in spital cinci saptamâni.

Cinci saptamâni de vacanta a puterii. Întoarcerea lui n-a eliminat total zvonurile. La Alger, “nimeni nu cunostea gravitatea bolii presedintelui”, scria revista L’Express la intoarcerea lui Bouteflika.

Se astepta atunci o modificare constitutionala, nu pentru a-i permite sa candideze pentru al treilea mandat, ci pentru alegerea unui vicepresedinte.

Dupa un an, Bouteflika anunta ca “a fost foarte, foarte bolnav”, dar ca “s-a vindecat intr-un mod absolut fabulos” si prevenea: “Trebuie sa incetati sa mai vorbiti de sanatatea mea.”

De câtiva ani, zvonuri circula si despre sanatatea presedintelui egiptean, Hosni Moubarak, 81 de ani. La sfârsitul lui 2003, i-a venit rau in fata camerelor, incidentul fiind prezentat oficial drept o banala “cadere de tensiune”.

Absenta lui neobisnuita de pe pagina intâi a ziarelor egiptene, la sfârsitul lui 2007, a alimentat un nou val de zvonuri, dupa ce, cu câteva luni inainte, i se prevedea moartea.

Nici presedintelui egiptean nu-i place sa se vorbeasca despre sanatatea sa si, prin urmare, de succesiune. În septembrie 2008, un ziarist egiptean care a scris despre “problemele de circulatie sanguina” ale presedintelui a fost condamnat la doua luni de inchisoare, iar Ibrahim Eissa, redactor sef al ziarului de opozitie Al Dostur, a fost acuzat ca a difuzat “false informatii, de natura sa puna in pericol interesul general si stabilitatea tarii”.

“Pentru guvern, este mai mult decât o jignire, este o crima de lezmajestate”, scria atunci cotidianul El Watan. Amnesty International si Human Right Watch si-au manifestat consternarea.

Ariel Sharon, 81 de ani, fondator al partidului Kadima si premier israelian, a suferit o serie de atacuri cerebrale la sfârsitul lui 2005 si inceputul lui 2006.

Între doua spitalizari, el a incercat sa preia frâiele tarii, dar a sfârsit prin a-i fi indusa coma artificiala.

Timp de o suta de zile, in cursul carora s-au succedat mai multe operatii, si-a pastrat functia, desi nu putea sa o exercite.

Timpul era necesar pentru a se organiza “succesiunea”.

A fost scos din coma artificiala si se spune ca ar reactiona la anumiti stimuli. Dar presa internationala pastreaza tacerea asupra acestui subiect si se multumeste sa se refere la mostenirea lui la alegerile israeliene din ianuarie, pe care le -a câstigat Kadima, partid ce nu a reusit insa sa formeze o coalitie, incheie revista L’Express.