Financiarul

Nu orice guvern este unul rau, iar guvernele bune sunt cele care reusesc sa creeze un cadru propice pentru activitatea economica, fara insa a dori sa conduca economia.

Din pacate, exista politicieni care cred ca stiu lucrurile mai bine decât oamenii de afaceri care actioneaza in piata si se apuca sa elaboreze politici industriale, iar daca lucrurile nu ies bine, atunci trec la o alta abordare, a spus marti laureatul premiului Nobel pentru economie Edward C. Prescott, sosit la Bucuresti pentru a sustine conferinta “Stat vs. Economie. Rolul guvernelor in declansarea crizei si solutii pentru depasirea acesteia”.

Edward C. Prescott a câstigat premiul Nobel in 2004, impreuna cu Finn. E. Kydland, pentru contributia celor doi savanti la macroeconomie, prin teza privind consecventa temporala a politicilor economice si fortele motrice care anima ciclurile din viata de afaceri.

Comparând criza din SUA din anii 1928-1933 cu cea de astazi, economistul american a descoperit câteva similitudini si o mare diferenta.

Aceasta din urma consta in faptul ca la inceputul secolului XX s-a inregistrat o scadere a PIB de 40%, in timp ce acum avem o contractie a Produsului Intern Brut american de numai 5%.

Din pacate, a subliniat Prescott, exista o serie de asemanari la nivel politic, care pot inrautati criza pe care o traversam: in ambele cazuri au existat tendinte impotriva emigrarii, antiglobalizare, dar in favoarea cresterii imp ozitelor, a sporirii rolului Casei Albe in conducerea economiei, a rascumpararii afacerilor aflate in dificultate si in favoarea cartelurilor.

Mecanismul care a dus la criza, in opinia lui Prescott, este bazat pe panica generata de posibilitatea cresterii impozitelor, care a generat nevoia de economie la nivelul companiilor si al gospodariilor.

În SUA, a pus laureatul premiului Nobel pentru economie, exista circa 24 de milioane de IMM-uri, dintre care 5 milioane au angajati.

Acestea au inceput sa reduca personalul, ceea ce a dus la somaj, iar gospodariile si-au redus investitiile in bunuri precum case si masini.

Corporatiile au taiat si ele planul de investitii si schema de personal.

“Nu lipsa de credite a generat criza de investitii, ci frica de cresterea impozitelor, care te-ar obliga sa platesti mâine mai mult decât azi pentru acelasi lucru.

Daca la asta adaugam si ipotecile, avem tabloul elementelor care au ruinat gospodariile si au contribuit substantial la generarea crizei”, a precizat Edward C. Prescott.

Economistul american a mai spus ca in istoria recenta a SUA exista câteva perioade de dezvoltare: cea din anii ’60, când avântul economiei s-a datorat tehnologiei, cea din 1995 – 2000, când in special tehnologia IT a fost factorul de progres si cea din ’80-’90, datorata reducerilor de impozite.

Exemplificând faptul ca orientarea catre cresterea cheltuielilor de sustinere a economiei poate duce la contractia acesteia, Edward C. Prescott a spus ca SUA si Japonia au pierdut câte 10 ani de dezvoltare pentru ca nu au cedat tentatiei de a cheltui excesiv si nu au dat atentia cuvenita productivitatii, iar Mexicul a pierdut 15 ani.

Modelele de succes in acest context sunt Finlanda si Chile.

“România are o problema mica acum, si isi va reveni, daca nu face prostii. Politicienii trebuie sa creeze cadrul in care oamenii de afaceri isi desfasoara activitatea.

Un guvern bun este cel care reduce impozitele, creste productivitatea si asigura sanatatea sistemului bancar si deschiderea internationala.

Situatia bancilor din România este favorizata de existenta prevederilor referitoare la rezervele obligatorii de 40%.

De asemenea, faptul ca este membra a Uniunii Europene, desi a produs initial un soc dureros, o favorizeaza pentru ca este intr-un grup dinamic si fata de care are deplina deschidere.

De aceea, sunt de acord cu presedintele Sarkozy si cred ca aderarea la zona euro trebuie sa se produca in timp cât mai scurt”, a spus cunoscutul profesor american.

Printre opiniile care au creat rumoare in rândul participantilor s-a numarat cea referitoare la necesitatea de a se institui rezerve obligatorii la bancile de investitii, pentru a se putea lupta impotriva fondurilor speculative.

De asemenea, Edward C. Prescott a spus ca deflatia nu este neaparat un factor negativ, cel mai bun exemplu fiind modul in care Norvegia a reusit sa se dezvolte, chiar in conditii de deflatie.