- Patronii teraselor din România au preluat obiceiurile proaste de la turci: chelnerul a devenit “un serviciu plătit suplimentar” cu un preţ stabilit procentual, de 10% din consumaţie, scris pe bon cu pixul. Specialiştii în protecţia consumatorului au explicat că practica este ilegală.
.
„Clientul nostru, stăpânul nostru!” nu este o expresie pe care v-aţi dori s-o simţiţi pe pielea dumneavostră la Ristorante Debarcader Cişmigiu, din Capitală.
Aici clienţii nu se aşază la ce masă vor ei. De exemplu, dacă vor doar o cafea chelnerul, le va indica o masă undeva cât mai în spate.
Dacă îşi exprimă însă dorinţa să şi mănânce, mai au o şansă să stea la o masă lângă lac (priveliştea oferită de acesta fiind şi motivul pentru care bucureştenii aleg să treacă pragul localului).
„Dacă nu comandaţi şi mâncare, nu puteţi sta aici, trebuie să mergeţi mai în spate!”. Pentru o privelişte frumoasă, reporterul EVZ a alege să ciugulească ceva. Dar nici nu a deschis bine meniul şi ospătarul a revenit cu precizări.
„Serviciile mele nu sunt in cluse în preţ. O să vedeţi, la final, pe nota de plată, încă 10% din costul consumaţiei. V-am zis, ca să ştiţi!” Şi se ţine de cuvânt: pe bon scrie explicit, chiar dacă nu se respectă şi gramatica limbii engleze – „Tips is not includet/Serviciile nu sunt incluse”, iar un calcul făcut de mână i-a umflat nota de plată. Pentru două pizza, două sosuri şi şase beri a achitat, obligat-forţat, 110,5 lei, cu 10 lei mai mult decât trebuia.
Ceea ce primeşte clientul nu e bonul complet, consumatorii fiind obligaţi să plătească, în plus, serviciile chelnerului.
Această practică este adesea întâlnită la restaurantele turceşti (de unde , probabil, a şi fost preluată), însă legislaţia română nu reglementează obligativitatea bacşişului.
Specialiştii în protecţia consumatorului au explicat că practica e abuzivă. „Nu există nicio lege care să le ceară clienţilor să plătească bacşiş. Cererea pentru plata în plus a serviciilor e ilegală”, a spus Bogdan Pandelică, preşedinte le Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului.




















Miercuri, 22 Iulie 2009 la 1:46 pm
[...] atunci, de ce noi ne indreptam tot spre turci, in comportamentul nostru, in loc sa privim spre vest? Poate ar trebui sa ne gandim intai ce [...]