Financiarul

Este in interesul Uniunii Europene (UE) sa sprijine deschis incercarile in curs pentru a se ajunge la construirea unei monede unice mondiale.
Va fi nevoie de o munca enorma si de foarte mult timp, dar va fi un alt pas inainte pentru a face mai putin probabile crizele recurente ale economiei mondiale, este de parere fostul presedinte al Comisiei Europene (CE), Romano Prodi, intr-un editorial pe care il semneaza in editia de joi a ziarului italian Il Messaggero.

În anii in care in Europa se construia moneda euro, aminteste fostul demnitar european, intâlnirile bilaterale care aveau loc in fiecare an intre UE si China se desfasurau de o maniera speciala.

În prima parte a reuniunii era expediata cu o anumita rapiditate agenda programata pentru ca ulterior, Jiang Zemin (fostul presedinte chinez) sa inceapa in adevarat bombardament analitic cu intrebari foarte simple si directe.

Jiang Zemin intreba daca urmau sa dispara cu adevarat vechile monede nationale precum marca germana, sau francul francez, iar apoi daca se va crea o bancnota comuna sau daca presedintele CE crede ca ar fi fost oportun pentru China sa introduca euro printre rezervele monetare ale tarii.

În intrevederile ulterioare cu demnitarul chinez, Beijingul s-a aratat interesat sa cumpere euro atât pentru ca valoarea monedei europene urma sa creasca cât mai ales deoarece China dorea ca in lume sa nu existe o singura moneda la “pupitrul de comanda” iar un echilibru mai mare intre monedele de referinta ar fi constituit un pas ulterior pentru a obtine acest rezultat.

Un obiectiv pe termen lung al Chinei era acela de a avea in portofel euro si dolari intr-o masura comparabila. Toate acestea ilustreaza, in opinia lui Prodi, o viziune clara si lucida privind masura in care aspectele economice, politice si monetare sunt profund legate intre ele.

De atunci au trecut ceva mai mult de 5 ani si guvernatorul Bancii centrale chineze, Zhou Xiaochuan, a propus cu prilejul G20 si apoi G8 constituirea unei rezerve de “valuta globala” pentru inlocuirea dolarului ca valoare de referinta a schimburilor mondiale.

Nu este vorba de o simpla alaturare a euro dolarului ci de un cadru in care noile raporturi de forta sa se exprime si in domeniul monetar si sa includa noii protagonisti ai vietii economice mondiale, incepând cu China.

Desi se cunoaste de câte ori (cu incepere de la Keynes, in indepartatul an 1944) aceasta propunere a fost repetata si desi se stiu bine dificultatile care se interpun si cât de indepartat este acest obiectiv, se impun doua reflectii, crede Prodi. Prima se refera la slabirea leadershipului american intr-un spatiu de timp atât de scurt.

SUA ramân de departe cea mai puternica tara din lume, insa cu toate acestea, eroarea politica a razboiului din Irak, slabiciunea balantei comerciale si cantitatea de dolari care zac in seifurile Bancilor centrale ale altor tari au facut mult mai complexa si dificila exercitarea acestei puteri.

Cu alte cuvinte, SUA nu o pot exercita singure nici in domeniul militar nici in cel monetar.

Se va mai scurge inca mult timp pâna când se va putea vorbi de o moneda unica mondiala de referinta, dar aceasta problema se afla deja pe masa si daca noii membri din G20 vor face front comun, cererile lor nu vor putea fi ignorate pe veci, subliniaza Prodi.

Cea de-a doua reflectie priveste euro. Aceasta moneda este o mare realitate pozitiva care, in contextul crizei prezente a salvat Europa de la devalorizari competitive dezastruoase.

Euro insa constituie doar 26% din rezervele monetare mondiale, care sunt inca in proportie de 65% bazate pe dolar si China insasi, in pofida obiectivului ei politic de diversificare a propriilor rezerve, a continuat sa cumpere mai ales bonuri ale trezoreriei americane.

Tranzactiile internationale, in pofida unor repetate anunturi si amenintari si a marii forte a economiei din zona euro, continua sa se desfasoare in dolari. Explicatia este simpla: pentru ca o moneda sa se poata afirma ca punct de referinta in lume nu este suficienta forta economica reprezentata de moneda insasi.

Este nevoie de o forta politica care sa conduca marile optiuni ce vor fi sprijinite si intarite de moneda.

O uniune monetara care nu este sprijinita de o politica economica comuna nu poate fi un punct de referinta pentru economia mondiala.

Daca situatia se prezinta asa, atunci este in interesul UE sa sprijine deschis incercarile in curs pentru a se ajunge la construirea unei monede unice mondiale.