Exact intr-un moment in care elita Italiei examineaza cum sa celebreze cei 150 de ani de statalitate, o revolta intre aliatii premierului Silvio Berlusconi din Sicilia a zguduit coalitia sa guvernamentala, alimentând o dezbatere indelungata privind divizarea dintre nordul si sudul Italiei si fragilul sentiment al identitatii nationale, comenteaza Financial Times (FT).
Aliatii de centru-dreapta din Sicilia care i-au asigurat premierului o victorie zdrobitoare in alegerile parlamentare din 2001, au amenintat cu formarea unui partid sau factiuni sudice.
Disputa a fost declansata dupa dezvaluirea ca ministrul italian al economiei, Giulio Tremonti, ar fi folosit un fond de 63,3 miliarde de euro destinat regiunilor subdezvoltate, in principal din sud, drept “bancomat”, o masina de cash pentru cheltuieli guvernamentale generale.
În esenta, disputa a expus tensiunile din cadrul coalitiei eclectice a lui Berlusconi.
Divergentele isi au originea in sentimentul nutrit de “rebelii” din sud ca guvernul se ploconeste in fata intereselor nordice, sub influenta lui Tremonti si a Ligii Nordului – partidul de dreapta care considera sudul si “pungasii de la Roma” drept o gaura neagra corupta in ceea ce priveste cheltuielile, potrivit FT.
Persoane din anturajul lui Berlusconi sugereaza ca si scandalurile privind viata privata a premierului au adâncit divergentele dintre acesta si conservatorul sicilian Raffaele Lombardo (sustinator al autonomiei si dorind pentru Sicilia un statut similar cu cel al Cataluniei, n.red), presedintele catolic al regiunii Sicilia, care conduce partidul Miscarea pentru Autonomie (MPA).
“Berlusconi, cu showgirls sau fara ele, a intrat pe o panta descendenta. Un ciclu s-a incheiat”, a declarat Toto Cuffaro, fost loialist al premierului si fost presedinte al regiunii Sicilia. Lui Lombardo i s-a alaturat si Gianfranco Micciche, un inalt oficial al cabinetului.
Pozitia sa in Comisia Interministeriala pentru Programarea Economica (CIPE) care aproba cheltuielile pentru infrastructura a condus la dezvaluirea ca banii au fost deturnati.
Comentatorii sugereaza ca rebelii ar fi sprijiniti de Marcello Dell’Utri, fost director executiv in imperiul afacerilor lui Berlusconi.
Atât Dell’Utri cât si Cuffaro ramân senatori desi ei au facut apel impotriva sentintelor de condamnare la inchisoare pronuntate pentru presupuse legaturi cu mafia.
Între timp, Stefania Prestigiacomo, ministrul mediului, protectiei teritoriului si marii, care este siciliana, “tuna si fulgera” pentru ca prerogativele sale privind dezvoltarea nucleara au fost reduse.
Miercuri, 29 iulie, Berlusconi a convocat 5 ministri-cheie pentru a incerca sa inabuse revolta, elaborând un “plan pentru sud” si un posibil rol pentru Micciche.
Premierul a declarat ca intrevederea a decurs bine dar ea nu s-a soldat cu o decizie privind alocarea unei sume de bani. La inceputul saptamânii, el afirmase ca va aloca 18 miliarde de euro dintr-un fond special, care sa se focalizeze pe infrastructura.
Cu toate acestea, institutul NENS, sprijinit de opozitie, a constatat ca numai 3,2 miliarde de euro din fond nu au fost inca cheltuite.
Aceasta criza a generat o serie de polemici privind intrebarea de ce sudul si cele 21 de milioane de locuitori ai sai – peste o treime din populatia Italiei – se afla atât de mult in urma restului tarii.
“Un fluviu de bani risipiti”, a criticat virulent Il Giornale, ziarul detinut de fratele premierului, care sustine ca sudului i s-a alocat o finantare speciala de 180 de miliarde de euro – inclusiv 145 de miliarde de euro de la UE – pentru perioada 2000-2013.
PIB-ul pe cap de locuitor in sud este 58,6% din cel al centrului-nord. Cifrele oficiale arata ca somajul este de 12,2% in sud si de 4,5% in nord.
În 2010 Italia va marca a 150-a aniversare de la debarcarea lui Garibaldi in Sicilia si a campaniei sale militare impotriva Burbonilor care au condus la fondarea, in 1861, a Regatului Italiei.
Politicienii se cearta deja privind modul cum ar trebui marcate aceste evenimente. Guvernarea Italiei este ca si cum ai conduce doua tari, a remarcat un inalt oficial. “Bavaria in nord si Turcia in sud”.
Asa cum remarca si La Stampa, intr-un articol cu titlul “Federalism all’italiana”, polemica privind identitatea italiana a explodat din cauza tentatiilor privind “partidul sudului”, provocarilor Ligii Nordului si ezitarilor privind finantarile pentru marcarea celor 150 de ani de unitate a Italiei, toate acestea aratând cât de dificil si plin de riscuri este experimentul de a construi un stat federal, printr-un proces contrar celui normal, cu alte cuvinte nu prin agregare ci prin dezagregare.
În Europa, statele sau regiunile s-au unit intr-un pact federal, asa cum s-a intâmplat cu Germania sau Elvetia, sau asa cum a fost infiintat cel mai mare stat federal din lume, SUA.
Foarte rar drumul a fost parcurs in sens invers – trecerea de la un stat centralist la o structura federala. Realitatea italiana de astazi in procesul federalist poate fi rezumata foarte simplu, potrivit La Stampa: stânga s-a exclus substantial din joc, printr-o lupta interna pentru leadership, care o marginalizeaza de la orice influenta autentica asupra politicii nationale.
Atunci pe scena dansul este condus de Liga Nordului, printr-o strategie abila de inaintari provocatoare si retrageri oportuniste.
Poporul Libertatii (PdL, centru-dreapta) reactioneaza slab la actiunea Ligii cu riscul unei divizari interne intre nord si sud, pe care medierea lui Berlusconi nu reuseste sa o mai mascheze.
Partidul lui Bossi, dând dovada de o anumita luciditate strategica, trebuie recunoscut, scrie La Stampa, vizeaza dezagregarea fundamentelor pe care s-a construit statul italian in cei 150 de ani de existenta: armata, scoala publica, limba. Constiinta nationala a fost obtinuta prin serviciul militar obligatoriu, reforma educatiei si TV.
Primul a amestecat pentru prima data in secolul XX tinerii pe intreg teritoriul, a doua a unit culturile locale intr-o retorica unitara, iar a treia a fost capabila sa extinda limba italiana la marea majoritate a cetatenilor.
Prin urmare nu este intâmplator ca ofensivele Ligii se concentreaza in aceste trei domenii: negarea unui rol international al armatei italiene, incercarea de regionalizare a scolii, intentia dea impune in televiziunea publica rescrierea istoriei in cheie antiunitara.
Ceea ce frapeaza insa, este confuzia intelectuala si incertitudinea politica si morala in fata acestei situatii, crede La Stampa. Dupa propunerea Ligii de retragere a trupelor italiene din Afganistan si Berlusconi a mentionat necesitatea unei “exit strategy”.
Dar cel mai rasunator exemplu este raspunsul ministrului culturii, Mariastella Gelmini, care s-a declarat favorabila unui gen de regionalizare a profesorilor. În vremuri de imigratie multietnica crescânda este deprimant sa mai vorbesti inca de accente diferite in pronuntarea limbii italiene.
În scoala italiana insa, problema este calitatea profesorilor, nu locul nasterii lor, incheie La Stampa.
Loading ...
duminică, 28 februarie 2010 la 6:22 pm
Din pacate si in Romania,aceste probleme incep sa iasa la suprafata.In Banat si Ardeal retorica unora de a se crede superiori ”sudistilor” si ”miticilor” prinde din ce in ce mai mult teren.In unele scoli din Banat sau Ardeal,profesorii inoculeaza elevilor ideea de cat de ”mari si tari” erau ei pe timpul Austro-ungarilor si cat de rau au ajuns din cauza regatenilor care ii asupresc si fura de decenii.Separatismul promovat in Romania nu este numai etnic,ci si regional si el cuprinde si un numar tot mai mare de romani.De fapt este specific,vremurilor care le traim.Toata Europa este cuprinsa de ”febra”separatismului.Oamenii ca sa-si pastreze veniturile si avantajele,tind sa se izoleze in regiuni,in orase,comunitati sau cartiere,numai sa nu imparta,sau sa-si piarda din privilegii