Financiarul

Pe data de 7 august 2009, “Trident Trans Tex” Sibiu, societate deţinută de ţeparii Alina Mona şi Constantin Mateescu “s-a cerut singură” în insolvenţă (Dosar nr. 2909/85/2009), iar, pe data de 13 august 2009, Tribunalul Sibiu (preşedinte Radu Trifan, grefier Nicoleta Chimişliu) “admite cererea formulată de debitorul SC «Trident Trans Tex» SRL, cu sediul social în Sibiu, str. Arad nr. 42, jud. Sibiu, pentru deschiderea procedurii generale de insolvenţă”.

Chiar dacă datele din Dosar demonstrau că “Trident Trans Tex” are peste o mie de potenţiali creditori, preşedinte Radu Trifan a fixat termenul pentru înscrierea la masa credală la mai puţin de o lună de la deschiderea procedurii, deşi legea dă posibilitatea ca acest termen să fie stabilit la două luni de la deschiderea procedurii.

Administrator judiciar a fost desemnată “Relco Active” SPRL, firmă reprezentată în această cauză de către Marcel Vasile Ţichil, persoană care în urmă cu câteva zile a avut amabilitatea de a răspunde întrebărilor nosatre referitoare la situaţia Dosarului de insolvenţă “Trident Trans Tex”.

Reprezentantul “Relco Active” ne-a declarat că a solicitat instanţei prelungirea termenului de înscriere la masa credală, urmare a faptului că termenul fixat iniţial nu a fost unul realist, în concordanţă cu “dimenisunile” cauzei.

Marcel Vasile Ţichil susţine că noul termen limită pentru înscriere la masa credală este de 13 octombrie 2009. Curios este faptul că, deşi a recunoscut că această modificare ar fi trebuit să fie publicată în BPI (Buletinul Procedurilor de Insolvenţă), până vineri, 02 octombrie 2009, această menţiune nu a apărut.

Marcel Vasile Ţichil ne-a mai informată că a transmis informări/notificări privind deschiderea insolvenţei către aproximativ 1.500 de creditori, din care peste 300 au depus deja cererile de înscriere la masa credală, dar se aşteaptă ca numărul lor să crească, în condiţiile în care creditorii din străinătate au aflat ceva mai târziu de “şmecheria” ţeparilor Mateescu de solicitare a deschiderii insolvenţei.

Interesant este faptul că, în ciuda faptului că doar 20% dintre creditori s-au înscris la masa credală (până la data dialogului nostru), Dosarul insolvenţei “Trident Trans Tex” are deja 100 de volume a câte 500 de file fiecare. Şi atunci, cum să nu te minunezi: “câtă muncă, câtă zbatere, câtă energie etc. cheltuite pentru nişte «gunoaie cu maţe»?”.

Acelaşi Marcel Vasile Ţichil ne-a declarat foarte “ofticat” că unul dintre creditori a făcut recurs (la Curtea de Apel Alba) împotriva deschiderii insolvenţei (cea cerută de “Trident Trans Tex”), demers care, după părerea reprezentantului “Relco Active”, nu are şanse de reuşită, dar poate întârzia procesul cu câteva luni.

Marcel Vasile Ţichil nu a dorit să pomenească numele creditorilui “recalcitrant”, dar a precizat că nu este vorba de o firmă din cadrul grupului “Trident“, dornică să prelungească situaţia de incertitudine.  Dar important la acest recurs nu este numele şi “faima” firmei, ci atitudinea (dispreţuitoare) manifestată de “Relco Active”.

Astfel, în discuţia (deschisă, recunosc) cu Marcel Vasile Ţichil, am avansat posibilitatea ca demersul (recursul) respectiv să fie o încercare disperată a creditorului de a-şi recupera banii, după sistemul “retrag recursul dacă primesc banii”.

Această ipoteză este privită de Marcel Vasile Ţichil ca un “şantaj” (al creditorului respectiv), “etichetă” care demonstrează clar că persoana care a pus-o nu este afectată de insolvenţa “Trident”.

Dacă firma familiei Ţichil ar avea de recuperat câteva sute de milioane de lei vechi (sau mai mult) de la un “ţepar” (ca Mateescu), care a vândut marfa livrată de furnizor, dar nu a mai plătit-o, atunci cu siguranţă că Marcel Vasile Ţichil ar face orice ar fi posibil (conform legilor şi drepturilor oferite de legislaţia în vigoare) pentru a-şi recupera banii şi pentru a salva afacerea (poate şi familia) de la faliment.

Dar când “ţi se rupe” de soarta a peste 1.000 de firme (şi, implicit, a câtorva mii de familii şi de salariţi ai acestora), atunci spui – cu nonşalanţa unui individ care trăieşte din “spălarea/incinerarea” cadavrelor – că este vorba de şantaj.

Marcel Vasile Ţichil a precizat că, din totalul sumei revendicate de creditori, un procent de peste 60% revine băncilor, în timp ce salariaţii şi creditorii obişnuiţi (numiţi “chirografari”, conform creanţei pe care o deţin) au o pondere care, în mod normal, nu poate întoarce decizia preconizată, de “reorganizare judiciară”.

Din discuţia purtată cu Ţichil a reieşit faptul că acesta, ca şi reprezentant al administratorului judiciar, desconsideră total “chirografarii”, atitudine pe care… am mai întâlnit-o la cineva. Bingo! La ţeparii Mateescu, desigur!

Ceea ce nu realizează alde Mateescu, şi nici Ţichil, este faptul că POT EXISTA “chirografari” pentru care planul de reorganizare (pe 3 ani) nu reprezintă altceva decât “îngroparea” propriei afaceri şi, implicit, a celor care trăiesc de pe urma ei. Şi atunci, ce soluţia au?
Legea? HA! HA! HA!

O soluţie, despre care unii spun că ar fi foarte eficientă, este “varianta hard” de recuperare, pe care (prin anunţuri pe Internet, de obicei) o propun unele organizaţii sau persoane. Se bănuieşte că acestea ar avea sediul în Republica Moldova sau Ucraina… dar când îţi vezi salvată afacerea (şi familia), probabil nu mai contează cui îi plăteşti un comision de 15-20%.

Conform încheierii comerciale nr. 33/CC din data de 13 august 2008 (în Dosarul 2909/85/2009, cel referitor la deschiderea insolvenţei), societatea “Trident Trans Tex” SRL Sibiu (CUI 14053722),
“la data de 31.07.2009 are
- debite restante către furnizori (sold creditor al contului 401) în suma de 52.342.125,61 lei (filele 225 si 290-325 dosar)
- si de asemenea are debite restante faţă de furnizorii de imobilizări în cuantum de 3.773.263,04 lei (fila 392-395 dosar).
- Din analiza balanţei generale se observă că la data de 31.07.2009, societatea avea datorii către instituţiile bancare în sumă de 82.502.218,24 lei (fila 223- cont 1621).
De remarcat că raportul dintre activul exigibil si pasivul exigibil este negativ, respectiv – 43.973.432 lei – fila 146 dosar”.

În 2008, firma “Trident Trans Tex” a înregistrat venituri totale de 217,32 milioane RON şi cheltuieli de 216,336 RON, rezultând un profit brut de 985.397 RON.

Vineri, 02 octombrie 2009, am solicitat Centralei Incidentelor de Plăţi (CIP) din cadrul BNR să ne comunice situaţia la zi a societăţii “Trident Trans Tex”. Raspunsul a fost unul “stupefiant” pentru orice om de afaceri de bună credinţă din  România. Firma soţilor Alina Mona Mateescu şi Constantin Mateescu figura cu 3.542 incidente de plată raportate la CIP, structurate astfel:

Rezultă un total de 3.542 incidente de plată (se blochează sistemul de accesare de la CIP când se solicită informaţii despre “Trident Trans Tex”!), din care 3.169 majore şi 373 minore, iar suma totală refuzată la plată se cifrează la 25.659.161,06 RON.
Cu excepţia a 5 incidente cu Bilete la Ordin, toate aceste incidente au fost raportate în anul 2009!

Iar toate aceste refuzuri la plată (sau marea majoritatea) au fost înregistrate în cazul “chirografarilor”, dacă ar fi să îl cităm pe Marcel Vasile Ţichil, reprezentant al firmei pentru care insolvenţa “Trident Trans Tex” reprezintă “mană cerească” (la fel ca şi insolvenţa “Mondex”, desigur), urmând să asigure venituri sigure timp de vreo 3 ani (perioada în care va fi pus în aplicare planul de reorganizare)

Marcel Vasile Ţichil ne-a mai declarat că a făcut demersurile impuse de lege pentru ca salariaţii care nu şi-au mai primit salariile de la firma ţeparilor Mateescu să primească sumele respective din Fondul de Garantare pentru plata creanţelor salariale (detalii privind procedura AICI ).

Cel puţin la nivel declarativ, Ţichil face eforturi pentru rezolvarea acestei probleme, eventuala excludere a salariaţilor de la masa credală uşurând semnificativ procedurile legale pe care trebuie să le parcurgă administratorul judiciar.

Din păcate, birocraţia din instituţiile statului şi “foamea” după bani din această perioadă ar putea îngreuna demersul administratorului judiciar, care mai suţine că firma “Trident Trans Tex”  a achitat salariile până în luna aprilie 2009, cele mai vechi restanţe datând din mai 2009.

În zilele următoare vom încerca să aflăm poziţia AJOFM Sibiu cu privire la situaţia salariaţilor “Trident Trans Tex” şi vom posta informaţiile obţinute imediat ce le vom obţine.

Sursa: ANTITEPARI.ro