Financiarul

“Acum este cel mai util si cel mai oportun sa dicutam despre modalitatile alternative de solutionare a conflictelor dintre banci si clientii debitori, dat fiind ca societatea, in general, si sistemul bancar, in special, se gasesc intr-o perioada de maxima prudenta”, a spus Ianfred Silberstein, director al directiei juridice a Bancii Nationale a României si presedintele Asociatiei Consilierilor Juridici din Sistemul Financiar Bancar (ACJSFB).

Acesta opinie a fost motivul pentru care ACJSFB a organizat, alaturi de Institutul Bancar Român (IBR), cea de-a doua editie a conferintei “Teorie si practica in legislatia bancara – Modalitati alternative de solutionare a conflictelor dintre banci si clientii debitori“, care a avut loc miercuri, la sediul Institutului Bancar Român. Evenimentul a reunit circa 150 de participanti, reprezentanti ai sistemului bancar, dar si case de avocatura care ii reprezinta pe clientii bancilor, atunci când se ajunge in instanta, dintr-un motiv sau altul.

Din pacate, dupa cum a reiesit din dezbateri si cum a subliniat si judecatorul Constantin Brânzan, directorul Institutului National al Magistraturii, in România una dintre modalitatile alternative de solutionare a diferendelor intre clienti si banci, cum ar fi medierea, care este pe larg folosita in alte tari, ramâne o necunoscuta in dreptul comercial.

Ianfred Silberstein a declarat ca aceasta conferinta isi propune sa reuneasca in cadrul dezbaterilor reprezentantii clientilor sistemului bancar, consilierii juridici si conducerile bancilor, pentru a constientiza faptul “ca oricând exista posibilitatea rezolvarii unei cauze in mod amiabil, prin dialog, ceea ce dureaza mai putin si este mai eficient pentru ambele parti.

Printr-un litigiu in instanta se poate recupera o parte mica de credit, dar daca relatia este condusa cu abilitate si cu intelegere, ambii parteneri pot avea de câstigat”. Nevoia de aborda acest subiect se simte de mai multa vreme, pentru ca va fi o ocazie pentru a intelege atât modul in care bancile pun problema relatiei cu clientul, cât si a faptului ca un contract de credit nu este o forma de ajutor, ci un contract comercial.

Mai ales acum, este necesar ca bancile sa aiba o politica sustinuta de cunoastere a clientelei, sens in care a aparut si o reglementare a BNR, a mai subliniat I. Silberstein.

Petru Rares, presedinte executiv/director general al IBR, a evidentiat ca miza pe care o aduce pe masa discutiilor conferinta este cea a “aprofundarii bunelor practici de renegociere, restructurare si rearanjare a creantelor clientilor corporate ai bancilor, intr-o perioada de criza si, mai ales, de post-criza.

Daca perioada de criza este de 4-5 trimestre, perioada cu adevarat complexa este cea de recuperare. Atunci trebuie ca banca sa isi reaseze raporturile cu grupurile de clienti, iar acestia sa se redefineasca in raporturile cu banca, in functie de riscurile pe care unii le comporta pentru banca si de perspectivele pe care banca le identifica pentru fiecare client”, a spus Petru Rares.

Seful IBR a aratat ca dupa criza, bancile nu isi pot permite sa piarda clienti, pentru ca nu mai au de unde lua altii sau trebuie sa accepte unii noi. “Trebuie sa cunoastem clientela si potentialul fiecarei companii si sa propunem formule si contracte individualizate si sa ii ajutam sa regeneram impreuna acea portiune din economia româneasca din care ei provin.

Odata cu relansarea creditelor si a profiturilor din creditare, vom creste in masura in care isi revine economia. Daca nu se reajusteaza clientela si raporturile acesteia cu banca, nu mai ramâne decât o singura solutie: reajustarea bancii insesi, din punct de vedere institutional, al retelei in teritoriu, a personalului si asa mai departe”a spus pentru Agerpres presedintele executiv al IBR.

Un alt punct nevralgic al relatiei bancii cu un client cu care s-a ajuns in faza executarii unei sentinte este institutia “recuperatorului bancar, pe care unii doresc sa o elimine , in favoarea executorului judecatoresc, desi cel dintâi este mult mai ieftin si este interesat nu in simpla executare a bunurilor, ci in supravietuirea clientului, pentru ca acesta sa poata plati integral datoriile fata de banca“, a subliniat unul dintre participantii la conferinta.