Financiarul

Faptul ca datele macroeconomice ale unei tari sunt susceptibile de manipulare si de exploatare in scopuri politice nu este nici un secret, insa situatia deficitului bugetar al Greciei duce asocierea dintre statistica si minciuni la un cu totul alt nivel, noteaza cotidianul britanic The Guardian.

Desi este usor – si intr-adevar corect – sa condamni executivul elen pentru ceea ce la Atena este numit “statistica creativa”, ultimul episod din saga deficitului bugetar grec arunca o noua lumina asupra esecului UE de a monitoriza economiile statelor membre. Recenta “dezvaluire” facuta de noul guvern elen in privinta faptului ca deficitul bugetar al tarii este estimat la un uluitor 12,7% din PIB a dat fiori Comisiei Europene.

Grecia este unul dintre cele 14 state membre ale UE care inregistreaza deficite excesive, incalcând Pactul de Stabilitate si Crestere economica care prevede ca statele din UE sa pastreze un deficit bugetar sub 3%. Grecia are o situatie aparte nu ca urmare a deficitului mare, ci pentru ca executivul la final de mandat a estimat ca deficitul tarii este de 6% cu doar o luna si jumatate in urma.

Ceea ce ar trebui sa ingrijoreze, noteaza The Guardian, nu este faptul ca vechea sau noua guvernare de la Atena au ascuns adevarul in privinta marimii deficitului, ci ca ele pot face acest lucru si ca de fapt, fiecare stat membru al UE il poate face. Acest fapt ne aduce in miezul problemei: UE aloca sau retrage fonduri potrivit unor date cum sunt cele legate de deficitul bugetar, iar noile membre sunt admise in UE, intre altele, si in functie de deficitele lor bugetare.

Pe de alta parte, Eurostat, serviciul statistic independent al UE, este in mod alarmant lips it de putere. Sarcina sa reiterata este sa ofere UE un seviciu de informatii statistice de inalta calitate. Însa cum se poate achita Eurostat de aceasta sarcina daca beneficiaza doar de datele furnizate de statele membre, fara a beneficia nici de aparatul, nici de permisiunea de a culege date brute de la ele? O atare sarcina ar fi costisitoare si ar presupune o cedare suplimentara de suveranitate nationala din partea statelor membre.

Pe de alta parte, intr-un moment in care UE emite reglementari in privinta marimii permise si formei unui fruct, nu exista nicio scuza pentru a nu avea un cadru strict pentru generarea de informatii statistice. Ceea ce poate face UE este sa stabileasca noi standarde pentru serviciile furnizate de institutele nationale de statistica, sa le impuna si sa le monitorizeze independenta fata de guverne si sa se asigure ca aceste institute nu produc date motivate politic.

UE trebuie sa stabileasca un contact direct cu institutele nationale de statistica mai degraba decât sa se astepte ca ministrii de finante din statele membre ale UE, in fond niste politicieni, sa le dea informatii de incredere.
A face din Grecia tapul ispasitor pentru ceea ce este evident o practica gresita nu reprezinta o solutie. În loc sa pedepseasca Atena, oficia lii de la conducerea CE si din inima UE ar trebui sa fie mai preocupati de imperfectiunile si de limitarile propriei organizatii, conchide critic ziarul britanic.