FINANCIARUL – ultimele stiri din Finante, Banci, Economie, Imobiliare si IT

Afirmatia “Criza din România este determinata de criza economica globala” este un mit pe care Liviu Voinea il spulbera, aratând ca, in România, criza este de natura interna si ar fi aparut chiar si in absenta celei declansate in SUA.

.

Cauzele crizei economice din România sunt diferite de cele ale crizei economice globale. România se confrunta cu o criza tipica a finantarii deficitului de cont curent, care este prea mare si a fost finantat nesustenabil prin fluxuri speculative de capital si prin contractarea unor datorii externe pe termen scurt.

“La cresterea deficitului extern a contribuit si excesul de consum pe datorie”, mai precizeaza profesorul Voinea citând, pentru exemplificare, expresia “România Mall”, cu sensul ca intreaga tara a devenit un urias mall.

Mitul crizei economice românesti, pricinuita de cauze externe, este numai unul dintre cele 14 pe care Liviu Voinea le demoleaza in cartea sa “Sfârsitul economiei iluziei”, aparuta recent la editura “Publica”. Autorul pune sub lupa aspectele cele mai fierbinti ale economiei românesti si face sa cada pe rând toate legendele economiei românesti de dinainte si din timpul crizei.

Împrumutul de la FMI nu a fost o centura de siguranta, ci a avut caracterul unui imprumut de urgenta, pentru ca in absenta banilor de la FMI, se punea problema reala a incapacitatii de plata a cheltuielilor curente ale statului, precum si problema devalorizarii masive a cursului de schimb.

“Calculele facute la inceputul anului 2009 aratau un necesar de finantare de 40 de miliarde de euro”, din care exista acoperire pentru aproximativ 20-30 de miliarde, in functie de reesalonarea datoriei private pe termen scurt.

O alta asertiune pe care Liviu Voinea o demasca a fi de fapt, un mit, este necesitatea de a da afara 20% dintre angajatii bugetari. Autorul recunoaste ca exista temei pentru o reducere a numarului de salariati din domeniul public, dat fiind ca numarul de bugetari nu este sustenabil fata de actualul sistem fiscal, dar “reducerea cheltuielilor bugetare se poate face si prin reducerea cheltuielilor cu bunuri si servicii”.

Liviu Voinea mai demonstreaza ca programul “Prima Casa” seamana cu creditele sub-standard din SUA “pentru ca are aceeasi finalitate, si anume permite unor oameni sa isi cumpere casa ale carei rate nu le-ar putea plati pe termen lung. (…) Prima Casa ne-ar baga peste niste ani intr-o alta criza” afirma directorul Grupului de Economie Aplicata.

Un mit demolat de autor este si cel conform caruia “sectorul privat s-a restructurat rapid”. Liviu Voinea scrie ca “sectorul privat ne-a bagat in criza”, dat fiind ca tocmai creditul neguvernamental a crescut de la 10 la 39% in sase ani, iar datoria privata externa a sporit de 4 ori din 2005 pâna in 2008.

Comertul, constructiile si sectorul imobiliar sunt supraindatorate, iar primele 20 de companii private au incheiat anul 2008 cu datorii cumulate de 8,3 miliarde de euro, ceea ce ar fi impus, din punct de vedere economic si moral, ca tocmai sectorul privat sa se restructureze rapid.

În final, Liviu Voinea arata ca nu se poate spune ca aceasta criza economica este o oportunitate si ca ar fi binevenita pentru ca ne corecteaza dezechilibrele, dat fiind ca nimeni nu ne-a oprit sa ni le corectam singuri, inainte de izbucnirea crizei.

Alte mituri care se prabusesc sub analiza lui Liviu Voinea sunt cel conform caruia cresterea economica rapida este sanatoasa si ne ajuta sa recuperam decalajul fata de UE, dar aceasta crestere s-a bazat pe iluzia bunastarii, a cresterii nivelului de trai, pe baza cresterii valorii activelor imobiliare, dar explozia creditarii a avut drept consecinta scaderea venitului disponibil al populatiei, investitiile straine au fost adesea doar imprumuturi intra-firma, iar consumul a crescut mai rapid decât PIB-ul.

De altfel, de aici a si pornit autorul, care afirma ca “economia României a fost multi ani o economie a iluziei, pentru ca se baza pe o iluzie a bunastarii care, la rândul ei, a intretinut o serie de iluzii privind evolutiile macroeconomice.”