Patru organizaţii non-guvernamentale de mediu, susţinute de către autorităţile locale au transmis luni (18 ianuarie 2010), Guvernului şi Preşedinţiei României o scrisoare deschisă prin care solicită deblocarea proiectului minier aurifer de la Roşia Montană.
Potrivit documentului, semnatarii consideră că organizaţiile care au protestat şi protestează faţă de explotarea de aur de la Roşia Montană ‘nu cunosc zona’ şi nu sunt la curent ‘cu situaţia socială disperată în care se află fostele localităţi miniere din România’.
‘(…) vestea că proiectul minier de la Roşia Montană a fost inclus în programul de guvernare şi că se va relua evaluarea acestuia. Bucuria comunităţii a fost însă ştirbită din cauza protestelor unor organizaţii şi a unor oameni care nu cunosc zona noastră, proiectul minier propus la Roşia Montană şi ce înseamnă mineritul pentru locuitorii din patrulaterul aurifer.
Probabil sunteţi la curent cu situaţia socială disperată în care se află fostele localităţi miniere din România: şomaj, depopularea zonei cauzată de sărăcie, lipsă de investiţii şi finanţări, absenţa alternativelor economice’, se notează în scrisoarea deschisă.
Semnatarii adresei către autorităţile de la Bucureşti sunt de părere că ‘dintre cei care se pronunţă în această problemă, îngrijorător de puţini ştiu măcar unde se află localitatea noastră pe hartă şi încă mai puţini i-au călcat pragul’.
‘Noi, semnatarii acestei scrisori, ne exprimăm dezacordul faţă de cei care se opun în mod nejustificat şi absurd bunăstării unor oameni care în prezent trăiesc la limita sărăciei. Locuitorii din comunele învecinate Roşiei Montane şi, mai ales cei din Roşia se confruntă cu o rată a şomajului greu de egalat în România. Mineritul este singura salvare a comunităţilor miniere de aici, din Alba.
Aceste locuri nu au infrastructură sau fonduri ca să dezvolte activităţi precum turismul, iar obiectivele turistice nu pot fi puse în valoare fără bani. Investiţiile au lipsit până acum, dar lucrurile se pot schimba: suntem convinşi că stă în puterea noastră, a adevăraţilor reprezentanţi ai comunităţilor din judeţul Alba, să cerem pornirea investiţiei private de la Roşia Montană, pentru prosperitatea zonei, a judeţului, a ţării, pentru locuri de muncă şi un viitor mai bun’, continuă textul celor patru ONG-uri.
Totodată, reprezentanţii organizaţiilor semnatare a scrisorii punctează: ‘Nu vom accepta niciodată ca organizaţii precum Fundaţia Soros, Clubul de Cicloturism Napoca, Asociaţia Română pentru Protecţia Liliecilor, Asociaţia Rhododendron, Asociaţia Bate Şaua să Priceapă Iapa şi altele de această natură să se exprime în numele comunităţii din judeţul Alba şi, mai grav, să hotărască destinul locuitorilor din Roşia Montană.
Aceste organizaţii care au o poziţie vehementă împotriva investiţiei miniere de la Roşia Montană, nu au nici un temei pentru a fi vocea comunităţii, nici să vorbească în numele unei comunităţi cu care nu au vreo legătură. Mulţi dintre ei nu au călcat în Roşia Montană vreodată, căci dacă ar fi făcut-o, ar fi văzut nivelul de trai umilitor al comunităţii locale, apele roşii şi mediul afectat de mineritul făcut neresponsabil atâtea secole, şi lipsa de şanse la un viitor mai bun al întregii zone’.
Scrisoarea continuă pe acelaşi ton: ‘O persoană extrem de vocală precum este şi doamna Stephanie Roth nu a fost şi nu va fi niciodată bine primită în Roşia Montană căci nu aparţine locului, iar orice demers al acesteia de a se opune ca locuitorii din Roşia să aibă un trai mai bun este imoral şi nedrept.
Iar un for venerabil precum Academia Română este inacceptabil să folosească în afirmaţiile pe care le face împotriva acestui proiect minier, minciuni şi denaturări ale realităţii şi să creadă că oamenii din Roşia Montană şi împrejurimi pot trăi din culesul fructelor de pădure şi împletitul coşurilor de nuiele, aşa cum ne-au îndemnat. Asta a fost pentru noi soluţia propusă de Academie (…)’.
Conform documentului citat, ‘localnicii îşi doresc atât continuarea activităţii în mină, cât şi, în paralel, dezvoltarea potenţialului turistic al localităţii’. ‘Nu putem asista nepăsători la dispariţia unei comunităţi care altădată îşi trăia gloria datorită mineritului. Vrem să reînvie tradiţia mineritului la Roşia Montană, iar locuitorii judeţului Alba să se bucure de roadele unei investiţii pe termen lung, care în mod sigur va atrage şi alte proiecte în zonă (…)’, se încheie scrisoare deschisă.


































marți, 19 ianuarie 2010 la 11:28 am
Ar fi mai rezonabil sa mearga mina in paralel cu ceva activitati turistice, eventul legate tot de minerit, pentru ca atunci cand se va termina cu exploatarea sa aiba deja o alternativa pentru localnici.
marți, 19 ianuarie 2010 la 11:52 am
Cum naiba sa-i indemne Academia sa traiasca din impletitul cosurior de nuiele. Institutiile astea nu mai sunt ce au fost odata. Nu e corect ca statul roman sa le ia acestor oameni dreptul la munca.
duminică, 31 ianuarie 2010 la 4:39 pm
Cred ca dialogul si deciziile privind autorizarea activitatilor in Rosia Montana privesc pe toata lumea, nu vom opri oameni din Cluj, Timisoara Bucuresti, Toronto sa creada ca RM este si a lor.
mineritul la suprafata este oribil, masurile de renaturare sunt total insuficiente pentru refacerea situatiei anterioare.
acesta este un concept de internalizare a costurilor de mediu corect. daca consideram aceste costuri nu mai ramane decat un profit negativ la tot calculul cost benefit annalize.
de fapt cu 2% din drepturi, Statul Roman ramane cu costurile si efectele pe termen lung. Corporatia ce va face exploatarea raporteaza deja sume uriase cheltuite pana acum. Adica profitul va fi dupa recuperarea acestor sume. TVA nu se percepe la export. Cu ce ramanem?
Impozite pe niste amarate de salarii.
Dar spuneti-mi daca o fi adevarat ca in actul de concesiune este stipulata o clauza secreta in care statul roman se obliga sa suporte toate cheltuielile facute de concesionar in cazul neautorizarii exploatarii?
Sunt curios daca Armada tocmita sa faca PR-ul si bucataria de servicii si politici nu se va impotmoli, cum este si corect, datorita reactiei publicului.
Mai bine impletim cosuri sau facem turism civilizat spunand ce avem sub pamant decat sa jucam golf pe 1500ha de halde de steril.