Financiarul

Europarlamentarul român social-democrat Daciana Sârbu, membră a Comisiei pentru mediu a Parlamentului European (ENVI), a declarat că este nevoie de o dezbatere publică corectă privind situaţia de la Roşia Montană, afirmaţia sa fiind făcută în contextul seminarului “A face din Europa un lider în exploatarea minieră sustenabilă” organizat la Parlamentul European.

Potrivit unui comunicat de presă al eurodeputatei remis joi (28 ianuarie 2010), este important ca românii să cunoască nu numai argumentele Roşia Montană Gold Corporation, ci şi pe cele care ridică îngrijorări legate de mediu. Ea a atras atenţia şi asupra resurselor financiare investite în “cosmetizare” de promotorii proiectului, net superioare comparativ cu cele de care dispun oponenţii acestuia.

“M-am opus deschis acestui proiect de la conturarea sa. Voi continua să mă opun. Fiindcă, dincolo de specialiştii reputaţi, care sunt aduşi să pledeze cauza exploatării miniere, dincolo de argumentele bine aduse din condei, dincolo de cifrele care iau ochii, rămân câteva întrebări esenţiale la care nu s-a răspuns şi, mă tem, nici nu se va răspunde cu bună credinţă”, afirmă Daciana Sârbu.

În opinia Dacianei Sârbu, exemple de asemenea întrebări sunt: cum e posibil ca o exploatare minieră cu cianuri să fie auto-intitulată “minerit responsabil”, când europenii renunţă la cianuri şi condamnă această practică; cum poate fi acceptabil ca, în Uniunea Europeană, să-ţi propui să distrugi o comunitate şi mediul înconjurător pentru profit, numind asta “dezvoltare”; de ce sărăcia oamenilor din zonă devine o marfă pe care investitorii încearcă să o cumpere cu cinism; cât de morală e folosirea, cu sânge rece, a fricii de criza economică, pentru profitul investitorilor, şi altele.

“Roşia Montană poate deveni parte a patrimoniului UNESCO datorită bogăţiilor arheologice. Oare, dacă s-ar descoperi aur în grădinile Palatului Versailles, sub Acropole în Atena, sau sub Veneţia, ar fi dispuşi să le îngroape şi pe acestea sub cianuri?”, a subliniat deputata europeană.
Daciana Sârbu admite faptul că oamenii de la Roşia Montană sunt foarte săraci, mulţi dintre ei sunt flămânzi şi disperaţi, dar acest proiect nu face decât să le cumpere câţiva ani din viaţă, aruncându-i apoi deoparte, probabil cu sănătatea distrusă.