Loading ...Mulţi din aceşti mici contribuabili au donat de mai multe ori, iar unii continuă să o facă pentru că maşinăria electorală nu s-a oprit. Obama nu a încetat să ceară fonduri. Pur şi simplu a încetat să mai dea socoteală câţi bani primeşte şi ceea ce face cu ei, notează ABC. Dacă se face o căutare pe net apar multe date despre cât a strâns Obama de la lansarea candidaturii sale, în 2007 şi închiderea vistieriei e lectorale, în 2008.
Center for Responsive Politics (www.opensecrets.org), aceeaşi entitate care a dezvăluit că firme precum Goldman Sachs, Microsoft şi Google figurau între primii donatori ai preşedintelui şi că acesta i-a plasat pe contribuabilii individuali cei mai generoşi în posturi diplomatice râvnite, informa că la 31 decembrie Obama mai trebuia să plătească 434.954 de dolari ca datorii de campanie şi că a rămas cu un ‘surplus’ de 15.466.043 de dolari.
O socoteală atât de potrivită ar putea atrage invidia multora, începând cu Hillary Clinton, care după pierderea nominalizării sale din partea partidului a continuat să ceară bani pe Internet şi (pe la colţuri) simpatizanţilor săi. În cazul ei era însă invers, pentru a-şi putea achita datoriile. În SUA este normal ca oamenii politici să-şi petreacă viaţa cerând bani.
Un politician în serviciul public petrece mare parte din viaţă strângând fonduri. Este o campanie permanentă şi trebuie îmbinată cu responsabilitatea funcţiei. O privire asupra agendei zilnice a preşedintelui Obama şi a vicepreşedintelui Biden este de ajuns pentru a observa cum marile angajamente în slujba statului se îmbină armonios cu participarea la acţiuni de strângere a fondurilor.
Obama şi Biden sunt vedete invitate frecvent la mitingurile congresmenilor democraţi care aspiră la realegere în 2010, unde se semnează fotografii şi tricouri în schimbul a câţiva dolari. Candidaţii la realegere în Congres au strâns o sumă totală de 209.408.923 de dolari. Din aceasta, 132.269.820 de dolari a fost strânsă de cei 244 de democraţi aspiranţi la realegere, iar 77.139.103 de cei 166 de republicani.
În Senat, cei 15 aspiranţi democraţi au strâns în total 53.204.606 de dolari, iar cei 11 republicani au reunit 26.098.552 de dolari. Între cele două partide suma se ridică la 79.303.158 de dolari. Că Obama se implică în finanţarea campaniilor democraţilor este evident. El lansează numeroase mesaje pe Internet cerând susţinere financiară pentru aprobarea reformei sale medicale, pentru crearea de locuri de muncă şi chiar pentru a pune Wall Street-ul la ‘locul său’.
Citite în grabă aceste mesaje ar putea da impresia că banii astfel donaţi merg direct la bugetul Casei Albe. Nu este adevărat: sunt bani pentru Obama, nu pentru guvern. Legătura lor cu scopul menţionat este absolut indirectă. Se subînţelege că a ajuta la realegerea lui Obama – sau la menţinerea hegemoniei partidului său în ambele camere – este o suştinere implicită a agendei sale. Sunt însă bani privaţi, nu publici. Atât de privaţi încât nu se spune absolut nimic despre ei.
Între sfârşitul campaniei şi instalarea sa în funcţie a existat o perioadă de transparenţă. Biroul de atunci al preşedintelui s-a angajat să divulge estimările ‘de la lună la lună’ a ceea ce se strânge. La 15 ianuarie 2009 s-a infor mat că se strânseseră 4.490.065 de dolari şi 76 cenţi de la un total de 59.609 de donatori. Biroul atenţionase că nu s-au primit donaţii de peste 5.000 de dolari şi nici de la marile corporaţii, sindicate, lobbie-uri sau comitete de campanie şi prezenta chiar o listă a donatorilor.
De atunci însă tăcere totală. Nu s-a mai aflat nimic. Se cer în continuare bani, dar se pare că dispar într-o gaură neagră. Într-o cutie a Pandorei care ar putea să nu fie deschisă până la viitorul scrutin prezidenţiale. Campaign Finance Institute (www.cfinst.org), identitate fără afiliere politică, oferă o altă perspectivă asupra conturilor lui Obama.
CFINST spune că faptul că s-a recurs la donatori mici a fost o adevărată revoluţie care începe să fie imitată de întreg spectrul politic. Într-adevăr este mai uşor să ceri o sumă mică la început şi după un timp alta la fel de mică şi aşa mai departe, decât să ceri mult dintr-odată.
Mai ales în campaniile maraton americane unde se mizează pe cartea emoţiilor pe termen lung: daţi-mi acum bani pentru că am câştigat la Iowa, daţi-mi din nou bani pentru că am câştigat nu ştiu unde şi din nou, pentru că suntem atât de aproape de victorie….
Micile donaţii au şi un alt mare avantaj: opacitatea fiscală. Pentru o sumă atât de mică nu trebuie să dai socoteală. Desigur cei din campania lui Obama spun că totul este consemnat şi controlat. Nu se încalcă legea dacă donaţia vine de la un cetăţean american (obligatoriu) altfel, cum a fost cazul unei mătuşi entuziaste a lui Obama din străinătate, pot fi probleme…
Câte din donaţiile ‘modeste’ pe Internet pentru Obama nu ar putea fi mari donaţii disimulate, altfel spus bani ‘spălaţi’? Este imposibil de aflat. În înflăcăratul său discurs despre Starea Naţiunii, preşedintele s-a arătat indignat de recenta decizie a Curţii Supreme de a elimina orice prag al donaţiilor electorale venite din partea marilor corporaţii, chiar şi străine.
Obama a promis că se va adresa Congresului pentru a controla toate astea. Dar nu a spus nici pâs despre armata sa de microdonatori. Pe aceştia nu-i controlează nici sfinţii, nici chiar Sf. Petru, conchide ziarul.
Loading ...
Comentează acest articol