Financiarul

Atunci când Academia suedeză a anunţat câştigătorul Premiului Nobel pentru literatură de anul trecut, senzaţia de surpriză s-a disipat treptat, transformându-se într-o veste perfect previzibilă, pentru că Herta Müller îndeplinea toate cerinţele urmărite în ultimii ani, scrie publicaţia spaniolă Pagina 12, atrăgând însă atenţia că, după ce autoarea de origine germană a început să fie publicată în spaniolă, cărţile sale îndeplinesc atât de strict cerinţele pentru câştigarea unei astfel de distincţii literare, încât nu ajung decât să fie un pic dezamăgitoare.

Herta Müller are o operă prolifică – la mai puţin de 60 de ani, peste 20 de cărţi – cu o anume dimensiune politică, pentru că a scris despre despotismul regimului comunist al lui Nicolae Ceauşescu, nu este americană, iar acordarea Nobelului constituie o surpriză în sine pentru o mare parte din critici, mai notează publicaţia spaniolă, apreciind că aceştia ar fi parametrii aprecierii unui bun scriitor când vine vorba de primirea celui mai important premiu literar.

Primele două cărţi traduse în spaniolă – Şesuri şi Omul e un mare fazan pe lume – au unele trăsături comune, şi ar putea fi interesant să fie citite împreună, de vreme ce prima este o carte de povestiri care reconstituie o mică comedie omenească în România comunistă unde se vorbea germana, iar a doua, un roman împărţit în capitole extrem de scurte, care ar putea fi considerate povestioare singulare.

Aceste două cărţi arată de altfel, mai scrie Pagina 12, de ce unii critici compară opera lui Müller cu realismul magic; cu toate acestea, maniera ei de a scrie este complet diferită de acest stil, având mai degrabă o cheie ironică.
Literatura Hertei Müller pare astfel interesantă şi elaborată – deşi un pic plictisitoare şi seacă, apreciază publicaţia citată, adăugând că este vorba de o scriitoare care, pe podiumul feminin al Nobelului pentru literatură din ultimii ani, se află mai sus decât scriitoarea austriacă Elfriede Jelinek şi mult mai jos decât britanica Doris Lessing.