Israelul experimentează acum o campanie de instigare din partea dreptei extremiste, care unora dintre observatori le aminteşte de perioada McCarthy din SUA, fiind readus în discuţie raportul Goldstone referitor la războiul din Gaza, scrie ziarul elveţian Basler Zeitung.
New Israel Fund (NIF – Fondul Noul Israel) este o organizaţie internaţională, fondată în 1979, în SUA, care prin intermediul colectelor de bani şi donaţiilor se angajează pentru drepturile omului şi cetăţeanului, pentru justiţie socială şi economică precum şi pentru toleranţă şi pluralism religios în Israel. Există o filială a acestei organizaţii şi în Elveţia, aceasta colectând anual până la 150.000 de franci elveţieni de la circa 500 de simpatizanţi, evrei şi neevrei.
Pe total, organizaţia strânge anual în jurul a 15 milioane de dolari. Cu aceşti bani sunt sprijinte organizaţii pentru drepturile omului precum Association of Civil Rights din Israel sau organizaţia de rezervişti Breaking the Silence (Spărgând Tăcerea), sprijinită dealtfel şi de către UE. Circa 90 la sută din mijloacele financiare ale organizaţiei ajung însă la noii imigraţi, handicapaţi, grupări de femei şi mulţi alţii, care nu au direct de-a face cu conflictele politice ale Israelului.
Disputele interne din Israel, legate de raportul Goldstone (elaborat la cererea ONU, referitor la războiul din Gaza), devin mai ascuţite. Noile atacuri din partea extremiştilor de dreapta sunt îndreptate contra NIF şi preşedintelui său, Naomi Chazan, politolog în vârstă de 63 de ani, profesoară de politologie şi fost deputat din partea partidului de stânga Meretz.
Organizaţia, cu filiale în mai multe ţări, inclusiv Elveţia, sprijină printre altele, în Israel, ONG-uri care se angajează în favoarea păcii şi democraţiei. Radicalii de dreapta au luat însă în vizor NIF şi preşedintele acestuia, consideraţi coresponsabili pentru acele afirmaţii ale ONG-urilor, pe care se bazează criticilor raportului, legat de modul în care a condus Israelul războiul din Gaza.
La aceste constatări s-a ajuns în urma evaluării notelor la subsol. Este adevărat că judecătorul sud-african Richard Goldstone a colaborat cu ONG-uri precum Human Rights Watch, B’Tselem sau Peace Now, pe care NIF le sprijină parţial, însă statul şi armata au refuzat o colaborare, refuzând de asemenea crearea unei comisii proprii de anchetă independente, aşa cum se întâmpla de obicei după fiecare război.
Declanşatorul acestei campanii de instigare este organizaţia Im Tirtzu (denumire luată din cuvintele iniţiale ale unui discurs al sionistului Theodor Herzl, ‘Dacă vreţi (im tirtzu), nu este un vis’ – cuvinte referitoare la viitorul statului Israel, n.red.), fondată de Ronen Shoval. Prin ziare au apărut la începutul lui februarie reclame desenate ale organizaţiei Im Tirtzu, care o prezintă pe Naomi Chazan cu un corn în frunte, o simbolistică specifică repertoriului antisemit.
Totodată, cuvântul ebraic pentru fond este acelaşi ca şi cel pentru corn. Im Tirtzu afirmă că intenţia NIF este aceea de a ajuta Hamasul contra Israelului şi de a induce frica soldaţilor israelieni înainte de luptă. Ziarul de dreapta Jerusalem Post a concediat-o pe deasupra pe Chazan, după 14 ani în care a fost editorialist aici, în timp ce în faţa casei ei s-au organizat demonstraţii zgomotoase.
Cel mai mult pune însă pe gânduri faptul că biroul de presă al statului Israel a trimis corespondenţilor externi un articol din cotidianul Maariv, în care Chazan este acuzată de a acţiona în virtutea agendei Hamas şi a Iranului. Im Tirtzu se descrie pe sine drept organizaţie ‘sionistă’ şi-l consideră drept model pe strămoşul radicalilor sionişti de dreapta, Vladimir Jabotinsky (1880-1940) precum şi ideile acestuia despre Israelul Mare.
Se spune că Im Tirtzu ar fi primit bani de la pastorul evanghelist american John Hagee. Acesta afirma, de exemplu, că partea bună a Shoah a fost faptul că a condus la crearea Israelului, însă pastorul s-a distanţat, se pare, de campania de reclame desenate. Dat fiind că acest conflict cu NIF nu este un caz singular şi pentru că orice critici referitoare la politica israeliană respectiv la războiul din Gaza sunt tot mai des denunţate de cercurile de dreapta din guvern şi armată drept încercare de a pune statul sub semnul întrebării, în Israel circulă între timp vorba despre McCarthyism.
Dreapta a creat la rândul ei cuvântul Goldstonism, care ar ameninţa existenţa Israelului respectiv l-ar demoniza. Lui Naomi Chazan toate acestea îi amintesc de instigările de dinaintea asasinării lui Yitzhak Rabin, în 1995 (în care Netanyahu a fost implicat, potrivit ziarului elveţian). Ea declara pentru ziarul britanic Independent că vede aici începutul unei campanii sistematice îndreptată contra substanţei democraţiei israeliene.
Aici intră, în opinia lui Chazan, şi acţiunile brutale ale poliţiei contra acelor cetăţeni care demonstrează de luni de zile contra evacuării arabilor din casele lor din Ierusalimul de Est, la fel ca şi interogatoriul la care a fost supus Anat Hoffman, care aparţine grupului evreu de reformă Israel Religious Action Centre, o grupare care se angajează pentru dreptul femeilor de a se ruga la fel ca bărbaţii, învelite cu şalul de rugăciune (talith), la Zidul Plângerii.
Şi această organizaţie este susţinută de NIF. Între timp, personalităţi israeliene precum scriitorul Amos Oz îşi exprimă sprijinul pentru NIF. Secţiunea elveţiană a organizaţiei, şi preşedintele acesteia, medicul Pierre Loeb din Basel, critică dur recenta campanie, în declaraţia acestuia din urmă spunându-se că ‘sarcina organizaţiilor care se angajează în favoarea justiţiei sociale, a drepturilor omului şi democraţiei este aceea de a aşeza în faţa societăţii o oglindă şi de a încerca să inducă schimbări pozitive’.
































Comentează acest articol