Financiarul

Dintre toate ţările din Europa, Polonia este singura care se poate mândri cu o creştere pozitivă (+1,7%), în 2009. Polonezii au sentimentul că îşi iau revanşa.

Polonia, care n-a aderat la Uniunea Europeană (UE) decât în 2004, în poziţia de codaşă a clasei, este acum ‘cel mai bun elev’ din Europa, scrie ziarul francez Le Monde.
În fiecare trimestru, premierul liberal Donald Tusk are o plăcere răutăcioasă să ţină o conferinţă de presă despre economia poloneză la Bursa din Varşovia.

El stă ostentativ în faţa hărţii UE, în care toate ţările sunt marcate cu roşu, cu excepţia unei insule de culoare verde: Polonia… Nici în cadrul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) nu este vreo ţară care să se poată lăuda că s-ar descurca mai bine ca Polonia.

Opiniile analiştilor sunt divergente în ceea ce priveşte motivele acestei situaţii bune, pe cât de extraordinară pe atât de nesperată. Conform unora, ţara a beneficiat de conjunctura fericită a mai multor factori, aproape ‘un noroc’.
Alţii afirmă că această situaţie se datorează guvernului, care, din 2008, a ştiut să gestioneze criza financiară internaţională ‘cu sânge rece’, refuzând planul de relansare ‘care îi era sugerat din toate părţile’, şi reuşind să ‘atragă încrederea populaţiei’, aşa cum afirmă ministrul economiei, Waldemar Pawlak.

Un lucru este sigur: chiar dacă a scăzut la jumătate în raport cu anul precedent, consumul continuă să stimuleze creşterea economică a ţării.
Cu un număr de 38 de milioane de locuitori, Polonia beneficiază, într-adevăr, de o vastă piaţă internă. Mai puţin deschisă decât vecinii ei, mai puţin dependentă de exporturi, având o economie diversificată, ea nu a fost atât de afectată de scăderea comerţului mondial.

La Zlote Tarasy (Terasele de Aur), un imens centru comercial deschis în 2007, în spatele gării centrale din Varşovia, se observă o mare afluenţă de cumpărători în fiecare zi a săptămânii, în cele 250 de magazine multibrand repartizate pe cinci nivele. ‘Aici, o criză nu este trăită ca o fatalitate.

Oamenii îşi amintesc de vremurile când nu aveau nimic şi ştiu să-şi reducă cheltuielile. De îndată ce s-a declanşat criza financiară, chestiunea salariilor, care era la ordinea zilei, a fost trecută sub tăcere de către sindicate. O atitudine greu imaginabilă în Franţa’, afirmă François Colombié, preşedintele „Auchan” pentru Polonia şi Rusia.

Recuperarea timpului pierdut pare că a devenit, în orice caz, deviza naţională. Este vorba de compensarea anilor de lipsuri din timpul regimului comunist, dar şi de realizarea unui nivel al Produsului Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor similar cu cel din cele mai dezvoltate ţări.

‘Polonia este una din cele mai sărace ţări din UE, în pofida creşterii continue de câţiva ani. Acest ‘efect de recuperare’, alături de mărimea ţării, este una din explicaţiile majore ale actualei performanţe’, afirmă Rafal Kierzenkowski, economist la OECD. Faptul că ţara nu face parte din zona euro este considerat în Polonia ca o şansă.

Din 2000, autorităţile lasă moneda naţională, zlotul, să fluctueze, făcând exporturile mai competitive în timpul crizei, mai ales pe cele de maşini mici Fiat şi Ford, fabricate acolo. În plus, Polonia a profitat din plin de primele de casare din Germania şi Franţa.
Autorităţile şi-au propus să adere la zona euro în 2015. ‘Nu ne grăbim. Exemplul Greciei ne face să ne gândim bine. Nimic nu ne obligă, trebuie găsit momentul oportun’, declară Waldemar Pawlak.

În perioada imediat următoare, Polonia trebuie să facă faţă unor provocări serioase. Una dintre acestea este deficitul bugetar: în 2009, acesta era de 7,2 % din PIB (faţă de 3 % prevăzut în Pactul european de Stabilitate). Şomajul a început să crească din 2008.

El a ajuns la 8,9% din populaţia activă, potrivit Eurostat (dar potrivit statisticilor poloneze, rata şomajului este de 12,8%,), şi depăşeşte chiar câteodată 15% în unele oraşe. Ca de exemplu în orăşelul Lapy, din nord-estul ţării, care are 20.000 de locuitori. ‘Toţi locuitorii trăiau datorită unei singure întreprinderi de renovare a vagoanelor de tren.

Societatea a dat faliment anul trecut şi acum acolo este o mare sărăcie’, afirmă Konrad Niklewicz, ziarist la Gazeta Wyborcza.
Starea dezastruoasă a infrastructurilor – drumuri vechi, lipsa de autostrăzi şi de linii feroviare – face parte din priorităţile guvernului. Cele 67,3 miliarde de euro acordate de Bruxelles, în 2009, pentru dezvoltarea ţării până în 2013, ar trebui folosiţi în mare parte pentru infrastructuri.

În pofida obstacolelor, polonezii sunt optimişti. Două evenimente îi determină să privească viitorul cu optimism. În al doilea semestru din 2011, ţara va prelua preşedinţia UE, iar în iunie 2012, Polonia va fi co-organizatoare (alături de Ucraina) a campionatului european de fotbal.
Este vorba de nişte ‘examene’, aşa cum afirmă Aleksander Smolar, directorul Fundaţiei Batory, care asigură că ţara doreşte cu atât mai mult să le treacă cu cât inima ei bate puternic pentru Europa de azi.

Toate sondajele arată acest lucru: dintre toate statele membre ale UE, Polonia este ţara cu cel mai ridicat sentiment european. Philippe Rusin, director executiv al Centrului de civilizaţie franceză de la Varşovia, afirmă că tinerii polonezi s-au integrat cu adevărat în Europa. Acum, când este membră a NATO şi UE, Polonia, subliniază acesta, se simte în siguranţă ‘pentru prima dată în istoria eľ.