Financiarul

În urmă cu 10 ani, Germania era bolnavul Europei, cu o creştere economică înceată, un şomaj ridicat şi cu întreprinderi mari care se delocalizau în căutarea disperată a unor costuri de producţie mai mici.

Azi, în pofida recesiunii, în Germania şomajul este mai scăzut decât în urmă cu 5 ani. În plus, deşi i-a cedat Chinei titlul de cel mai mare exportator mondial, capacitatea Germaniei de export nu s-a diminuat, iar, ca parte din PIB, actualul său surplus de cont curent va fi în acest an mai mare decât cel al Chinei, notează publicaţia britanică The Economist.

Această caracteristică infirmă imaginea comună în America şi în Asia, a unei Europe ineficiente, incapabile de schimbare. Cu toate acestea, succesul Germaniei cauzează în mod paradoxal probleme vecinilor săi, probleme pe care aceştia şi Germania trebuie să le abordeze, crede revista menţionată.

Flexibilitatea impresionantă a Germaniei, este de părere The Economist, este o consecinţă a unor vechi virtuţi combinate cu unele noi. Vechiul sistem de managament al construirii consensului i¬a ajutat pe angajatori să ţină sindicatele în frâu atunci când costurile trebuiau menţinute. În acelaşi timp, politica economică a luat o nouă direcţie, liberalizându-se. Guvernul Schroeder a întreprins reforme ale pieţei muncii şi ale sistemului de asistenţă socială, în anii 2003-2004.

Deşi recesiunea de anul trecut a afectat puternic Germania, economia sa se află într-o formă mai bună acum decât în urmă cu 10 ani – un aspect de care trebuie să ţină cont Franţa, unde preşedintele Nicolas Sarkozy a militat împotriva outsourcing-ului, şi sudul Europei, care încearcă să păstreze salariile ultrageneroase şi pieţele muncii restricţionate.

Germania are dreptate să fie mândră de abilitatea sa de a controla costurile şi de a menţine exporturile. Pe de altă parte, Berlinul trebuie să recunoască că succesul său a fost obţinut în parte pe socoteala vecinilor săi europeni. Germanilor le place să creată că au făcut un sacrificiu uriaş atunci când au renunţat la iubita lor marcă germană, în urmă cu 10 ani, când, de fapt, ei au beneficiat mai mult decât oricine altcineva de euro, relevă The Economist.

Aproximativ jumătate din exporturile Germaniei merg către celelalte ţări ale zonei euro, care nu se mai pot baza pe devaluare pentru a contracara competitivitatea din partea Germaniei.
În timp ce anglo-saxonii au aruncat cu banii, germanii au continuat să facă economii. Investiţiile pe plan intern nu au reuşit să ţină ritmul. Rezultatul curajului de care a dat dovadă Germania în privinţa exporturilor, combinat cu reticenţa de a cheltui şi de a investi, au generat surplusuri comerciale uriaşe.

Pe de altă parte, dezechilibrele nu se pot menţine tot timpul, indiferent că e vorba de deficite sau de surplusuri. Şi cu toate acestea, ţările care înregistrează surplusuri tind să se considere virtuoase, în timp ce cele care înregistrează deficite drept corupte – ceea ce înseamnă că povara schimbării este pusă pe cei care împrumută.

De atfel, răspunsul Germaniei la problemele Greciei, Spaniei sau altor ţări ale zonei euro a urmat exact această direcţie. Un ajutor pentru Grecia, în trecut un subiect tabu, este acum pus în discuţie, miniştrii germani exprimându-şi chiar sprijinul faţă de crearea unui Fond Monetar European.
Cu toate acestea, ideea că Germania ar trebui să încerce la rândul ei să se reformeze, făcând mai puţine economii şi consumând şi investind mai mult, pare încă innaceptabilă pentru guvernul Angelei Merkel.

Un program curajos de reforme structurale din partea Germaniei ar impulsiona în mod semnificativ consumul şi investiţiile şi ar spori, în schimb, creşterea PIB-ului, care rămâne deconcertant de slabă. De asemenea, Germania îşi poate permite să îşi majoreze reducerile fiscale fără să îşi ruineze finanţele.

Dacă Germania ar ridica capul, ar vedea că acest lucru ar avea efecte benefice atât pentru consumatorii germani cât şi pentru zona euro de care este legată. Moneda europeană, ca şi Uniunea Europeană, i-au datorat mult leadership-ului german trecut. Când acesta lipseşte, atât moneda cât şi clubul european tind să sufere – iar Germania este cel dintâi dintre perdanţi.