Financiarul

Exporturile campionului din domeniu, China, au scăzut puternic în 2009 iar Beijingul a fost nevoit să-şi cumpere creşterea necesară cu sume de sute de miliarde. Cu toate acestea, China nu doreşte să-şi aprecieze yuanul, în ciuda presiunilor din partea SUA şi UE, în timp ce premierul Wen Jiabao se arată îngrijorat vizavi de anul care urmează, scrie ziarul austriac Die Presse.

La Congresul Naţional al Poporului, încheiat duminică la Beijing, nu s-a simţit nicio urmă de triumf sau de uşurare. Deşi China a trecut se pare relativ bine de criza financiară globală iar economia sa a crescut anul trecut cu 8,7 la sută, premierul Wen Jiabao se arăta îngrijorat, afirmând în încheierea congresului că anul care urmează va fi ‘mai complicať decât cei anteriori.

Potrivit lui Wen, criza globală nu a fost încă depăşită iar şomajul ridicat, datoriile, preţurile oscilante la materii prime şi cursurile de schimb instabile ameninţă să trimită economia în jos pentru a doua oară. Wen afirma că ţara are în faţă un drum plin de cotituri şi promitea că guvernul de la Beijing va menţine calea pe care a ales-o, de susţinere a conjuncturii economice cu ajutorul unor cheltuieli masive din partea statului şi a unei politici monetare relaxate.

În opinia lui Wen Jiabao, singura cale şi singura speranţă pentru viitorul Chinei constă în aceea de a se baza propria putere. Există însă riscul ca ‘jumătate din populaţie’ să regreseze iar prăpastia dintre bogaţi şi săraci să devină mai mare, avertiza Wen, motiv pentru care trebuie făcut mai mult pentru fermieri şi cei mai slabi social. În afara marilor oraşe, precum Beijing, China este o ţară săracă în curs de dezvoltare, care va mai avea nevoie de ’100 de ani’ pentru a deveni un stat modern, arăta el.

Legat de solicitarea neîncetată de a aprecia yuanul, pentru a face mai accesibile chinezilor mărfurile de import şi a procura locuri de muncă în Europa şi SUA, Wen ţinea să observe că yuanul nu este subapreciat, dând exemplu comerţul cu Germania, firmele germane vânzând, de exemplu, mai multe mărfuri în China anul trecut decât în 2008. Per total, în anul de criză exporturile chinezeşti au scăzut doar cu 11 procente, mai puţin decât exporturile (16 la sută), spunea premierul.

Wen afirma însă că este îngrijorat legat de siguranţa rezervei chineze de devize. Beijingul deţine circa 800 de miliarde de dolari în certificate americane de trezorerie. Înainte de începerea conferinţei de presă din Sala Aurie a Palatului poporului, cei circa 3.000 de delegaţi la congres şi-au făcut datoria, dându-şi binecuvântarea rapoartelor guvernamentale, bugetului şi proiectelor legislative prezentate lor în zilele anterioare.

Documentele au fost pregătite de Partidul Comunist şi de o ‘comisie permanentă’ a pseudoparlamentului iar până acum nu s-a întâmplat să eşueze vreun vot. Singura apariţie anuală a premierului în faţa presei este „pusă în scenă” minuţios, doar anumiţi jurnalişti având voie să pună întrebări, în timp ce subiectele critice sunt ocolite, motiv pentru care multe din problemele arzătoare ale chinezilor abia dacă au intrat în discuţie, relevă Die Presse.

Tensiunile din Tibet şi provincia Xinjiang, îndatorarea dramatică a multor comunităţi locale, risipirea unor sume de miliarde – destinate stimulării economice – pentru proiecte inutile, cenzura Internet şi şicanele la care sunt supuşi opozanţii şi avocaţii nu s-au numărat printre subiectele discutate la congres. Neobişnuită a fost pentru observatori remarca premierului cum că posedă o ‘iubire profundă’ pentru China şi este gata să ‘moară de mii de ori’ pentru a sluji ţara în umrătorii 3 ani.

Această declaraţie ar putea însemna că poziţia lui Wen se confruntă cu presiuni puternice, potrivit ziarului austriac. Peste 3 ani, el şi preşedintele Hu Jintao vor fi schimbaţi iar cu jumătate de an înainte, la al 18-lea congres al PCC, urmează să fie schimbată aproape întreaga conducere. În culise, în cadrul luptei pentru posturi şi privilegii, se caută deja vinovaţi pentru situaţia economică a ţării iar Wen Jiabao se află printre primii pe linia focului, încheie Die Presse.