Financiarul

În timp ce marii producători de alimente din ţară se plâng de faptul că afacerile merg din ce în ce mai prost pe fondul reducerii consumului, o ramură la graniţa dintre alimentaţie şi terapie, industria plantelor, se află în plină creştere a cererii pe piaţa internă

M.A. Cristina SRL din Iaşi produce, în laboratorul propriu de la Valea Lupului, mai multe sortimente de ceaiuri de băut, dar şi amestecuri după „reţete secrete” pentru băi de plante. Uimitor pentru această perioadă în care toate domeniile economice sunt în derivă, reprezentanţii societăţii nu se plâng de lipsa clienţilor, ci a angajaţilor, afirmând că „industria naturistă nu se află în criză”.

„Există cerere destul de mare şi pentru vânzarea de ceaiuri la pliculeţ, vrac dar şi mixuri ambalate în săculeţi pentru băi de plante. Problema cu care ne confruntăm la ora actuală este lipsa personalului specializat cu care să creştem capacitatea de producţie, dar şi reprezentanţii de vânzări cu care să ne asigurăm prezenţa în piaţă”, ne-a spus Cristina Scripcaru, administratorul M.A. Cristina SRL.

În prezent, laboratorul de la Valea Lupului produce doar 600 kilograme de plante procesate, pe lună, în timp ce capacitatea totală a liniei de producţie depăşeşte 2  tone, pe lună.

România a trecut de la „ceaiul de tuse” la „plăcerea de a savura un ceai de plante”

Firma şi-a început activitatea economică în 1995, ocupându-se de comerţul de conserve din legume, fructe şi lapte. Din 2004, însă, Cristina Scripcaru a văzut ca pe o oportunitate intrarea pe nişa produselor naturiste care, la acea oră se bucura, încă, de o concurenţă lejeră pe piaţa autohtonă.

Mai mult, sub influenţa obiceiurilor din occident, în conştiinţa românilor obiceiul de a bea ceai a trecut încet-încet de la „ia asta ca să-ţi treacă răceala” către „plăcerea de a savura un ceai aromat cu o persoană specială”.

„În România nu există o tradiţie a consumului social de ceai la fel ca în Anglia sau Rusia, cu toate acestea, în ultimii ani, au apărut şi la noi ceainăriile iar consumul casnic a crescut”, a adăugat Cristina Scripcaru.

Ieşeanca ne-a povestit că, la început, laboratorul său unde aduna şi ambala plantele era un simplu spaţiu închiriat. Pe măsură ce cifra de afaceri a crescut (de la 359.795 RON, în 2005, la 561.812 RON în 2008), ieşeanca a investit într-un sediu nou în valoare de 100.000 de euro.
„Anul trecut nu am avut prea multă activitate întrucât eram în pline lucrări de modernizare. Am achiziţionat şi instalat utilaje noi de mărunţit şi ambalat plantele, în valoare de 20.000 de euro. În paralel, am implementat şi certificările de calitate necesare, toate din fonduri proprii. De aceea, profitul pe 2009 a fost aproape zero. Investiţiile nu sunt încă finalizate, întrucât mai avem în plan să construim un depozit, un cuptor pentru uscarea plantelor şi altele”, ne-a explicat administatorul societăţii.

Domeniile de atac: lanţurile hoteliere, clinicile private şi centrele SPA

Anul acesta, însă, producătorii de ceai de la Valea Lupului îşi pun speranţa în încheierea cât mai multor contracte de parteneriat cu lanţuri hoteliere, clinici private şi centre SPA, cărora să le furnizeze plantele pentru băi aromate şi terapeutice.

„Am primit răspunsuri foarte bune de la clienţii hotelurilor care au folosit săculeţii noştri cu plante terapeutice. Chiar zilele acestea, un turist francez venit la terapie la Neptun, le-a spus celor de la hotel că vrea să ia acasă cu el săculeţii noştri pentru băi de plante, întrucât s-a simţit foarte bine după utilizarea lor”, ne-a povestit producătorul ieşean de ceaiuri.

Cristina Scripcaru priveşte cu încredere la potenţialul afacerii ei spunând că producătorii similari din Europa au profituri de milioane de euro anual. „Există un potenţial fantastic, iar noi venim cu avantajul unor preţuri competitive la aceeaşi calitate. Ceea ce ne lipseşte, însă, este capitalul şi forţa de marketing pentru a cuceri pieţele mari”, ne-a mai spus femeia de afaceri.

Americanii preferă ceaiul ambalat în cutii din metal

Cristina Scripcaru ne-a povestit experienţele prin care a trecut în încercarea de a ascede pe piaţa americană, israeliană sau rusească.

„Am stabilit contacte cu posibili parteneri pentru a ne desface produsele în SUA, însă, am constatat că nu este atât de facil. Americanii preferă ceaiurile ambalate în cutii din tablă. Când ne-am interesat de unde am putea face rost de aşa ceva, am aflat că din cele două fabrici de profil din România, una se închisese, iar costurile de producţie la cealaltă ne-ar fi ajuns la sume greu de susţinut, la care se adăugau şi costurile foarte mari de transport”, ne-a relatat administratorul M.A. Cristina SRL.

O altă piaţă unde ceaiul se vinde în cantităţi mari şi la preţuri profitabile este Israelul. Aici, producătorii ieşeni s-au lovit însă de o barieră culturală la care nu s-au aşteptat.

„Discuţia era că ne primesc pe toate supermarket-urile, însă, pentru a putea pătrunde cu un produs alimentar în Israel îţi trebuie neapărat un aşa-numit certificat Kosher. Problema este că un astfel de certificat nu se eliberează decât de autorităţile lor şi costă 5.000 de dolari pentru fiecare produs pe care vrei să-l exporţi. Cum noi voiam să livrăm mai multe sortimente de ceai, toate formalităţile acestea ar fi reprezentat un efort financiar pe care nu ni l-am fi putut permite”, a continuat managerul laboratorului de produse naturiste.

Ţintă sigură: „imensa piaţă slavă”

Pe pieţele cosmopolite din vestul Europei „nu poţi pătrunde decât cu un marketing agresiv”. „La ei nu contează că tu îi vinzi acelaşi porodus la un preţ de 10 ori mai mic, ei cumpără numai ceea ce au văzut într-o anumită reclamă. În Franţa sau Italia un pachet terapeutic cu băi de plante poate costa şi 3.000 de euro, în timp ce la un SPA cu pretenţii din România se poate obţine acelaşi lucru, la 1.000 de euro. Încet-încet, vom încerca să intrăm cu amestecurile noastre pentru băi de plante şi în SPA-urile din occident”, ne-a dezvăluit Scripcaru.

După toate aceste demersuri şi tatonări de pieţe externe, întreprinzătorii ieşeni s-au decis să privescă spre est. „Piaţa rusească şi ucrainiană, fiind una imensă întrucât slavonii sunt mari băutori de ceai, este singura care poate absorbi fără probleme ceea ce producem noi. Aşa că noi ne punem speranţa că discuţiile cu reprezentanţii Camerei de Comerţ din Cernăuţi care s-au oferit să ne reprezinte pe întreaga piaţă slavă vor da roade”, ne-a spus în încheiere Cristina Scripcaru.