FINANCIARUL – ultimele stiri din Finante, Banci, Economie, Imobiliare si IT

- Un mic producător a dat lovitura în piaţă cu sucul de mere natural, făcut în propria sa bucătărie-atelier. Şi-a luat instalaţie de 3.300 de euro şi în câteva luni îşi va amortiza investiţia.

“Toamna e invazie de măr, îl aruncă lumea. Uite (şi prinde un fruct în palmă): măr de ţi-e milă să-l bagi la tocat. Supermarketul nu-l primeşte că are câteva puncte negre… defecte de «fabricaţie»”, ne spune agricultorul Gheorghe Vlad din comuna Vidra de Ilfov. Astăzi are de făcut 400 de litri de suc de mere, mâine merge cu el la piaţă. Până seara îl dă pe tot. Şi-a instalat toate sculele în bucătărie, direct pe gresie, şi acum se plimbă printre lădiţele negre umplute cu mere, să vadă pe care o bagă prima în tocător.

Gheorghe (Gigel, pentru prieteni) este inginer agronom şi trăieşte numai din agricultură. Pe instalaţie a dat 3.300 de euro, a comandat-o în Germania pe internet şi i-a venit prin colet. Aparatura cuprinde un tocător, storcător, pasteurizator şi nişte bidoane de păstrat sucul în ele. O foloseşte din ianuarie şi, la ritmul în care i se vinde sucul, îşi va amortiza investiţia până în toamnă.

La cheltuiala asta se mai adaugă cea cu sticlele de plastic (una cumpărată din fabrica de la Obor costă 50 de bani) şi cea cu etichetele – 250 de lei costă 500 de etichete. Mai sunt de plătit vreo doi oameni cu ziua, alte câteva zeci de lei pe zi, şi, desigur, merele. Le cumpără din sat cu 1,8 lei kilul pe cele mai “urâţele”, cu o gaură în ele. La hipermarket, aceleaşi mere le găseşti şi la 5 – 6 lei kilul, iarna. Multe “urâte”, însă, sunt mere frumoase, mari şi zemoase, fără niciun defect. Au stat într-un depozit cu temperatură controlată. Continuarea în Gândul