- În mod de-acum oficial, Franţa şi Germania au propus adoptarea unei cote unice a impozitului pe profit în Uniunea Europeană. Şi, dacă Franţa şi Germania au în vedere ceva în Uniunea Europeană, acel ceva în general se va şi realiza, scrie analistul economic Ilie Şerbănescu în România Liberă
O impozitare pe profit în cotă unică – înţeleasă în sensul unui acelaşi procent taxat din profit în toate ţările membre ale Uniunii Europene – ar reprezenta o schimbare dramatică în fibra însăşi a actualei alcătuiri economice europene.
Şi nu din cauza, cumva, a ponderii impozitului pe profit în totalul impozitării, căci aceasta nu reprezintă în ansamblu cine ştie ce, cântărind, de pildă, cu mult mai puţin decât TVA sau accizele. Şi nici din cauza impactului pe linia unei integrări fiscale, în numele căreia se şi propune unificarea cotei de profit şi care este cerută imperios pentru salvarea euro, întrucât criza a pus în evidenţă că moneda europeană păcătuieşte prin faptul că a fost o construcţie concepută cu bancă centrală, dar nu şi cu trezorerie, de unde şi termenii tranşanţi în care a ajuns să fie pusă problema – „ori integrare fiscală, ori desfiinţare”.
De altfel, propunerea este parte din planul franco-german pentru o cooperare mai strânsă în zona euro – numit Pactul pentru competitivitate – şi este făcută cu scopul declarat al creării unei baze comune de impozitare a sectorului corporatist. Impozitele datorate de companiile care au operaţiuni în mai multe ţări din Uniunea Europeană ar urma să fie calculate centralizat, apoi veniturile din impozit fiind distribuite între ţările în care companiile operează. Ţările au posibilitatea de a introduce şi propriul impozit pe profit, dar numai peste cel unic.
Vizate sunt deci ţările care practică impozitări mici ale profitului. Franţa şi Germania, alături de Belgia, Italia şi Spania, sunt campioane la impozitarea profiturilor, cu cote de peste 30%. Lovite ar fi ţări ca Bulgaria, Cipru, Irlanda, România, Letonia, Polonia, Slovacia, care practică impozitări sub 20%.
Ar fi a doua lovitură majoră pe care Vestul dezvoltat o dă, într-un deceniu, Estului mai slab sau chiar subdezvoltat, după ofensiva bancară vestică din anii 2000, care a urmărit nu promovarea dezvoltării prin producţie în Est, ci crearea prin credite aici de consum pentru produsele vestice şi care a dezarticulat grav între consum şi producţie economiile estice, pe unele, precum cea din România, punându-le pur şi simplu la pământ. Continuarea în România Liberă
Loading ...
sâmbătă, 12 martie 2011 la 3:49 pm
Asta se intampla pentru ca am vrut sa stam la masa bogatilor dar noua ne miroseau picioarele si normal ca atunci cand au inceput si ei sa simta asta si nu numai asta si faptul ca mancam cu mana si stergem mucii pe maneca, au zis: “bineeee, lasa ca vom suporta si asta dar in conditiile noastre” si de ceva timp am inceput sa nu ne mai stergem mucii pe maneca ca suntem in UE sa ne spalam pe picoare sa nu mai puta, dar in zadar, incet dar sigur ne’am transformat in sclavi ai acestor mari de la masa bogatilor! Si de aici cred ca ar fi bine sa imi schimb etnia si sa ma duc si eu peste ei cu au facut uni conationali care acolo o duc bine ca na pentru minoritati trebuiesc conditii speciale sa nu cumva sa sufere si cand aud de Romania fug ca de draq ca stiu de unde au plecat.
In final respect lor ca le’au luat banii la francezi si apoi au revenit.