Printre corespondenţii străini care se află zilele acestea în Japonia, unii au la activ peste 10 războaie de la care au transmis informaţii, alţii abia au sosit din Orientul Mijlociu, de la revoltele recente care au cuprins regiunea, şi, în fine, sunt unii care au ‘contabilizať până acum în portofoliul lor 5 mari cutremure şi două tsunami.
Însă niciunul dintre ei nu a trăit o criză nucleară şi nu au habar ce trebuie să facă. Gloanţele se văd sau cel puţin se aud şuierând, uneori de la o distanţă imprudentă. Însă radiaţiile nici nu se văd, nici nu se simt. Pot exista sau nu. Iar această incertitudine i-a făcut să-şi piardă cumpătul până şi pe cei mai experimentaţi corespondenţi, comentează cotidianul El Mundo în ediţia de miercuri, într-un reportaj despre ziariştii străini trimişi să acopere evenimentele din Japonia.
Unii ziarişti, într-un atac de panică, au părăsit deja epicentrul dezastrului, Sendai (nord-est), călătorind toată noaptea în căutarea primului aeroport deschis pentru a părăsi cât mai repede Japonia, lovită de un cutremur devastator, de un tsunami, şi care se confruntă acum cu o criză nucleară fără precedent. Alţii au ales să se mute în zone mai sigure din vestul şi nordul ţării. Unii şi-au făcut provizii şi refuză să-şi părăsească camera de hotel, de teama de a nu se contamina.
Ziariştii care au rămas totuşi în Sendai fac schimb de mesaje şi se sună, organizează videoconferinţe cu şefii lor din Madrid, Londra sau New York pentru a stabili dacă nu cumva a venit timpul să-şi facă bagajele şi să plece.
Richard Jones, un experimentat fotograf britanic care trăieşte în Japonia, descria situaţia astfel: “Unii sunt deja isterici, alţii sunt îngrijoraţi, şi pe bună dreptate, iar foarte puţini nu par deloc afectaţi’.
Printre corespondenţii care scriu despre un dezastru natural există o regulă nescrisă: nu te plângi niciodată de situaţia ta, că nu te-ai spălat de câteva zile, că ai dormit pe unde ai apucat sau că eşti nevoit să te opreşti din scris ori de câte ori o nouă replică te mută din loc cu scaun cu tot. De ce nu?
Pentru că eşti înconjurat de mii de persoane care se află într-o situaţie mult mai grea decât a ta, care au pierdut pe cineva drag şi care nu au un acoperiş deasupra capului. În fond şi la urma urmei, tu, ca ziarist, îţi termini treaba şi apoi pleci acasă.
Însă cutremurul de vinerea trecută (11 martie) urmat de tsunami a degenerat într-o ameninţare nucleară serioasă, iar manualul corespondentului special a fost rescris. Ştirea că doi fotografi care s-au apropiat prea mult de centrala nucleară de la Fukushima au fost expuşi unor niveluri de radiaţie superioare celor normale, deşi nepericuloase pentru sănătatea lor, i-a făcut pe mulţi să se hotărască să plece.
La întoarcerea acasă, ziarişti din Hong Kong au fost scanaţi pentru a se stabili nivelul de radioactivitate, care deşi exista, nu era motiv de îngrijorare. Prezentatorul vedetă al CNN, Anderson Cooper, îşi transmite mai nou corespondenţele din Akita, nordul extrem. Radio France şi-a retras 6 din cei 7 corespondenţi pe care îi avea la faţa locului.
Angoasa corespondenţilor speciali a sporit şi din cauza paraliziei care a cuprins Japonia şi care nu le garantează părăsirea rapidă a ţării, în cazul că acest lucru s-ar dovedi necesar. Nu circulă trenuri şi nici avioane. Benzinăriile sunt închise din lipsă de combustibil şi cine mai are încă benzină cere o avere pentru a transporta pe cineva dintr-un oraş în altul.
Un mesaj al corespondentului ziarului ‘The Guardian’, Jonathan Watts, pe pagina sa de Twitter, face lumină asupra dificultăţilor cu care se confruntă corespondenţii în acest teritoriu jurnalistic niciodată explorat: ‘Analizez ultimele date despre nivelurile de radiaţie şi direcţia vântului înainte de a decide dacă ies sau nu din hotel pentru a obţine noi informaţii’.
‘Măcar, iar tu ar trebui să faci la feľ, spune un ziarist american către colegul său spaniol, în timp ce-şi strânge laptopul, aparatul foto şi îşi îndeasă bagajele în portbagajul maşinii care-l va duce cât mai departe de Sendai. Şi conchide: ‘Nu sunt plătit suficient de bine pentru aşa ceva’.
Loading ...
Comentează acest articol