- Şase investitori şi un expert în brânzeturi, toţi din Marea Britanie, au pus România pe harta ţărilor care produc mozzarella, celebra brânză de bivoliţă italiană. Afacerea a debutat cu un eşec usturător. Acum poate fi considerată o poveste de succes.
Cum a început aşadar aventura mozzarellei din Ardeal? În 2005, şase englezi au venit într-o călătorie de afaceri în Transilvania, să vadă cum se poate investi aici, în domeniul agricol. Şi au aflat povestea bivoliţelor. Animale care ajung şi la 900 de kilograme. Greu de crescut. De-asta au şi dispărut, în mare măsură, din satele transilvănene. Abia după patru ani de la naştere, bivoliţa ajunge la maturitate şi poate să dea lapte pentru următorii 20 sau chiar 30 de ani. Dar cu laptele este o mare problemă. Dacă i-ai schimbat hrana, peste noapte, bivoliţa îşi închide ugerul, cum se spune în popor. Şi la muls e dificilă. Dacă nu cunoaşte omul care o mulge, iar nu mai dă lapte.
Cu toate astea, englezii au decis să investească în producerea de brânzeturi din lapte de bivoliţă. Oricât de încăpăţânate ar fi ele, un lucru e clar - laptele lor, chiar dacă e în cantitate mică, în comparaţie cu al vacii, este superior la concentraţia de grăsime şi proteine. Tocmai pentru că e atât de gras, laptele de bivoliţă are productivitate mare, când e să scoţi din el brânză şi alte bunătăţi. Britanicii au pus mai întâi bazele unei ferme, în satul Mesendorf, la vreo 16 kilometri de Rupea. Au cumpărat aproape toate bivoliţele pe care le-au găsit, la momentul respectiv, în satele din Braşov şi până în Cluj. Ferma are acum 600 de animale. Din câte ni s-a spus, ar fi cea mai mare fermă de bivoliţe din ţară. Pe lângă partea masculină şi tineret, aici sunt 170 de bivoliţe care dau lapte. Continuarea în România Liberă








































Comentează acest articol