FINANCIARUL – ultimele stiri din Finante, Banci, Economie, Imobiliare si IT

- Ce-l determină pe un poliţist să refuze o mită de 7.000 lei sau chiar una, considerată record naţional, de 10.000 euro? „România liberă” a stat de vorbă cu doi dintre oamenii legii premiaţi anul acesta de MAI pentru că, spune ministerul, nu poţi să-i cumperi. Unul dintre ei recunoaşte că, uneori, colegii mai fac glume pe seama sa.

De o lună şi jumătate, inspectorul Valentin Simionescu (foto), de la Secţia Regională de Poliţie Transporturi Braşov, Biroul de Investigare a Fraudelor, are un telefon mobil subţire, delicat, de culoare roz. De fiecare dată când sună, poliţiştul zâmbeşte jenat când îl scoate din buzunar. Telefonul e împrumutat de la soacra sa, pentru că pe al său l-au luat procurorii pentru expertiză după ce l-a folosit pentru a înregistra o persoană care a încercat să-l mituiască.

Se întâmpla în octombrie 2010, când un om de afaceri din zonă a vrut să-l convingă să nu-i facă dosar pentru evaziune fiscală. Simionescu a refuzat o dată, de două ori, dar a treia oară nu l-a mai iertat: „A venit la mine la birou şi mi-a scris pe o bucată de hârtie «5.000 de lei». I-am spus nu, a revenit şi i-am făcut flagrant. Am găsit acei 5.000 de lei asupra sa şi încă 80.000 în maşina personală. Venise pregătit”. A fost a doua mită în decurs de trei zile pe care poliţistul a refuzat-o, după ce a spus „nu” şi celor 2.000 de lei oferiţi de doi comercianţi de fier vechi.

“Ce, nu v-aţi înţeles la preţ?”

Dacă ar fi acceptat cele două şpăgi, inspectorul de 31 de ani, care câştigă lunar 2.500 de lei, ar fi avut acum mai mulţi bani, şi-ar fi putut folosi propriul telefon, nu ar fi făcut deja şase drumuri la Parchet şi nu ar fi avut plângere penală de la unul dintre cei denunţaţi.
S-a ales cu o diplomă de „onoare şi integritate”, cu o plachetă şi cu ironizările colegilor săi. În schimb, are “CEVA” ce mulţi români nu ştiu ce înseamnă, şi acest “CEVA” nu se obţine nici cu influenţă, nici cu bani. Bătrînii îi spun aşa:  “CONŞTIINŢĂ CURATĂ”.

„Bă, n-oi lua tu şpagă, da’ nu te zgârci în halu’ ăsta. Dă’ şi tu la oamenii ăştia o cafea, că nu mori”, îi strigă superiorul său, comisarul-şef Ion Trocaru, în timp ce inspectorul premiat tocmai deschide uşa biroului său, burduşit cu teancuri de dosare. Colegi îi sunt alţi trei inspectori, care nu-şi pot ascunde zâmbetele din colţul gurii când păşeşte în birou „proaspăt premiatul Simionescu”. De câteva zile, de când i-a fost înmânată diploma, nu poate să scape de glumele colegilor: fac reverenţe când îl întâlnesc pe hol şi sunt generoşi în „complimente” pe care nu vrea să le repete. Şi mai „răi” au fost însă prietenii apropiaţi, care nu l-au scutit zile întregi. „Îmi spuneau: «Ce fraier esti! Aşa vrei tu să-ţi faci vilă şi să-ţi plăteşti ratele? Sau ce, nu v-aţi înţeles la preţ?»”, povesteşte poliţistul.

Inspectorul Simionescu are opt ani vechime în poliţie şi, când vine vorba de cazuri la care a lucrat, nu se sfieşte să le menţioneze – pe lângă cele importante, precum destructurarea unei reţele de comercializare de fier vechi cu un un prejudiciu de miliarde – şi pe cele mai nostime, de la începutul carierei.