FINANCIARUL – ultimele stiri din Finante, Banci, Economie, Imobiliare si IT

Britanicii au fost înfuriaţi anul trecut, atunci când au ieşit la lumină informaţii despre parlamentari aleşi care au abuzat de conturile lor de cheltuieli.

Dar acel scandal ar putea păli în comparaţie cu cel care mocneşte în prezent la Bruxelles, comentează Wall Street Journal /WSJ/ în ediţia de marţi (21 iunie 2011).

Zvonurile despre abuzuri privind cheltuieli ale UE au circulat din 2008, atunci când informaţii despre un audit intern condamnabil au apărut în Daily Telegraph.

Aşa-numitul “Raport Galvin”, numit după autorul său, auditorul intern al Parlamentului European /PE/ Robert Galvin, a fost parte a unui audit intern anual în 2006.

În 2008, avocatul irlandez şi activistul Ciarán Toland a solicitat ca raportul să fie dat publicităţii pe baza unei legi europene care permite accesul public la documente parlamentare. Bruxellesul a refuzat.

Nu este de mirare, relevă WSJ. Puţinele detalii dezvăluite în februarie 2008 au condus la o investigaţie internă asupra politicii parlamentare. Mai târziu în acelaşi an, PE a dat publicităţii o declaraţie potrivit căreia nu au fost dezvăluite cazuri individuale de fraudă, deşi astăzi peste 10 parlamentari sunt în curs de investigare pentru abuzuri privind alocaţiile lor. Unii membri, precum britanicul Chris Davies, au solicitat o audiere publică.

În schimb, PE a oprit raportul şi a redus indemnizaţiile parlamentarilor pentru călătorii şi birouri de circumscripţie, limitând în acelaşi timp salariul lor lunar la 7.957 euro (11.355 dolari) pe lună, anterior în mod direct corelat cu salariul de parlamentar din ţara lor de origine.

În ciuda acestor eforturi, Davies a remarcat în 2009 că multe din propunerile lui Galvin nu au fost puse în aplicare.

Săptămâna trecută, Sunday Times din Londra a publicat mai mult din documente. Se pare că auditul lui Galvin a descoperit că unii parlamentari au pretins peste un milion de euro fiecare în ceea ce urmau să fie cheltuieli de afaceri şi cu personalul în timpul mandatului lor.

Unii parlamentari şi-au acordat bonusuri cu 150% mai mari decât salariul de bază, au deturnat bani către companii-paravan şi au avut aproximativ 180.000 de euro alocaţii pentru personal, fără chitanţe. În concluzie, peste 100 milioane de euro nu au fost corect contabilizate.

Aceasta nu este tot. ”Bureau of Investigative Journalism” cu sediul la Londra, o organizaţie nonprofit, a relatat recent despre unele dintre cele mai generoase cheltuieli finanţate de UE pentru Comisia Europeană, care include 25.000 de funcţionari şi 27 de comisari din fiecare stat membru.

Factura din 2009 a inclus un buget pentru cocktail de sute de mii de euro, vacanţe all-inclusive de familie pentru oficiali şi bijuterii de mare valoare. Comisia Europeană a cheltuit peste 7,5 milioane de euro pe astfel de articole de lux într-o perioadă de peste cinci ani.

Toland este acum din nou la ”vânătoare”. El a adus PE în faţa celei mai înalte instanţe a UE, Curtea Europeană de Justiţie /CEJ/, în acest an, susţinând că, din moment ce este o instituţie democratică, cetăţenii au dreptul să vadă ”Raportul Galvin”.

El a remarcat, pe bună dreptate, potrivit WSJ, că doar transparenţa poate ajuta la îmbunătăţirea instituţiei. Suedia, Finlanda şi Danemarca îl sprijină în demersul său.

Dar UE continuă să refuze să coopereze. Avocaţii parlamentari au răspuns în faţa instanţei anul acesta că punerea la dispoziţie a documentelor ”va deraia” procesul de luare a deciziilor al parlamentarilor (deşi o mare parte din conţinut a fost deja divulgat pe Internet).

CEJ a constatat că Parlamentul a acţionat în mod ilegal atunci când a refuzat solicitarea lui Toland. Parlamentul poate face recurs până la 22 iunie iar Toland a solicitat din nou publicarea oficială a raportului Galvin.

Este de presupus că PE e un exerciţiu major în democraţia transnaţională, subliniază WSJ. În stadiul actual însă, el arată mai degrabă ca încă o birocraţie mare, coruptă şi netrasă la răspundere, conchide publicaţia.