Preşedintele Traian Băsescu nu este un om neinstruit, aşa cum greşit îl etichetează – în opinia mea cel puţin – Lucian Mândruţă, într-un editorial postat în secţiunea de blog a unui ziar central. Ici jovialul, colo pateticul, alteori impetuosul, câteodată – rar de tot – chiar măscăriciul, dar absolut întotdeauna suficient de talentatul actor Traian Băsescu a absolvit totuşi Academia Navală sau Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân”, cum se numea pe atunci, în 1976.
În 1995 a finalizat, de asemenea, cursurile avansate ale Academiei Norvegiene în Industria Transporturilor Maritime. Ca membru al reprezentanţei Navrom la Anvers a primit – era imposibil altfel – o instruire la nivel militar, ca la carte, în domeniul sensibil al informaţiilor comerciale şi nu numai, căpătând deprinderi ce se pot observa clar ca lumina zilei şi în manifestările domniei sale din ziua de azi.
Sigur, comportamentul, personalitatea, afinităţile etalate îl retrogradează în ochii multora la statutul de persoană grobiană, de om din topor, însă preşedintele actual al României, cel atât de departe de a fi constructiv, ci numai jucător, stăpâneşte la nivel de excelenţă arta comunicării, excelând în efectul de miraj al declamaţiilor, subliniate cu un limbaj al trupului aproape fără cusur. În acest mod, preşedintele contribuie cu maxim succes la întreţinerea efectului narcotic asupra populaţiei, oricum scindată, adormită şi insensibilă la mutilarea estetică şi funcţională a ţării şi la risipirea avutului naţional de generaţii şi generaţii de aşa-zişi politicieni ajunşi la guvernare.
Cuvântarea domniei sale de ieri, cu aproape lacrimogenul „apel adresat celor predispuşi să facă rău României” cuprinde unele chestiuni care, luate la pripeală, mai c-ar convinge. Să ne oprim însă în dreptul a două fraze: „Faptul că s-au închis nişte spitale nu înseamnă miezul reformei în Sănătate. Sănătatea va primi 300 de milioane, în special pentru a acoperi arierate şi pot beneficia de alte fonduri cu condiţia îndeplinirii unor paşi”.
În viziunea preşedintelui, în România se face reformă sanitară prin închiderea spitalelor, în condiţiile în care populaţia îmbătrâneşte şi în nici un caz n-o va duce mai bine din punct de vedere al sănătăţii. Pe de altă parte, iată, revizuirea bugetului unui domeniu considerat ca prioritate absolută în ţări până nu demult considerate a fi în urma României se face condiţionat. Nu la fel de condiţionat are loc însă – şi preşedintele omite acest lucru întotdeauna – risipirea unor fonduri precum sponsorizarea de către statul laic a cheltuielilor privind construcţia de biserici, precum catedrala ortodoxă aflată acum în schele. Nu la fel de condiţionat sunt plătite salariile a mii de preoţi, dar şi a personalului neclerical.
Iată ce spun nemţii de la Deutsche Welle, într-un reportaj despre Catedrala Mântuirii Neamului, reflectat de asemenea în presa centrală de astăzi: „În România, se termină o biserică la două zile, în vreme ce trei şcoli se închid în fiecare zi”. Televiziunea germană mai notează, în aceeaşi ordine de idei: „Banii nu par să fie o problemă, iar actualul guvern doreşte să păstreze o relaţie apropiată cu Biserica Ortodoxă Română”.
Am o curiozitate maximă. Semnale din partea rămăşiţelor de societate civilă românească au tot fost în ultima vreme, cu privire la situaţia de netolerat, după unii, în rândul cărora mă includ, a susţinerii de cheltuieli uriaşe în favoarea religiei, în timp ce domenii cheie precum cercetarea, învăţământul sau sănătatea sunt pur şi simplu vitregite cu sume de trei ori mai mici.
De ce nu inserează domnul preşedinte, în discursurile sale, şi o frază care să se aplece asupra acestei probleme? Oare cum ar lămuri starea de lucruri? Cred totuşi că, aflat în faţa unui interlocutor supus, ca de altfel mai toţi cei ce trec de furcile caudine ale serviciului de presă al Preşedinţiei pentru un dialog cu Traian Băsescu, abilităţile domniei sale l-ar ajuta să găsească până la urmă o ieşire şi dintr-un asemenea paradox logic, chiar dacă explicaţiile ar avea de suferit la capitolul tehnic.
Căci calitatea esenţială a lui Traian Băsescu, pe care nimeni, prieten ori inamic, nu i-o poate nega, este viclenia, abilitatea de a ieşi cu succes din situaţii neplăcute şi chiar a le întoarce în favoarea lui. Din acest punct de vedere, pare un Erwin Rommel al românilor, un Wüstenfuchs mioritic. Doar că, în timp ce Vulpea Deşertului, feldmareşalul german a devenit celebru prin victorii remarcabile în deşertul Africii de Nord, actualul preşedinte român pare a nu pierde nici o bătălie verbală, incluzând în registrul tactic elemente ca neadevărul, duplicitatea, minciuna prin omisiune, jocul actoricesc deloc mediocru, eschiva ideatică, redirecţionarea abilă a afectelor, adică mult deşert al integrităţii.
Nu, hotărât lucru, preşedintele Traian Băsescu nu e un om neinstruit. Sunt ferm convins că este plin de calităţi reale. Are însă, cu siguranţă, şi multe lipsuri. Unele care generează reacţii precum cea a unui cititor al articolului ce redă „apelul” preşedintelui în aceeaşi gazetă centrală, un „mesaj către Băsescu, din partea lui Tudor Vladimirescu : «Patria se cheamă poporul, şi nu tagma jefuitorilor»”.
Ion SCUTARU
Loading ...
Comentează acest articol