FINANCIARUL – ultimele stiri din Finante, Banci, Economie, Imobiliare si IT

Băncile şi societăţile financiare ne-bancare vor trebui, de la 1 ianuarie 2012, să informeze clienţii nu doar asupra obligaţiilor acestora, ci şi asupra drepturilor pe care le au, odată cu intrarea în vigoare a noului ordin al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), a declarat marţi, preşedintele Autorităţii, Constantin Cerbulescu.

”Aceste societăţi vor informa clienţii, prin intermediul unor televizoare instalate în unităţi de la 1 ianuarie 2012, asupra unor obligaţii şi drepturi, nu doar asupra uşurinţei cu care poţi lua un credit. Am discutat despre acest proiect şi cu Comisarul european pentru Consumatori, John Dalli, care şi-a exprimat susţinerea pentru acest proiect”, a spus preşedintele ANPC, într-o conferinţă de presă.

Băncile şi IFN-urile sunt obligate ca, de la 1 ianuarie 2012, să aibă în unităţile lor televizoare cu diagonala de minim 65 cm pe care să ruleze informaţii despre serviciile bancare, comisioane şi dobânzi la depozite, potrivit ordinului ANPC, publicat în Monitorul Oficial nr. 620 din 1 septembrie 2011.

Pentru corecta informare a consumatorilor, prestatorii de servicii financiare sunt obligaţi să afişeze în interiorul unităţilor, la loc vizibil, pe un suport video, ecran TV, informaţii privind drepturile şi obligaţiile consumatorilor, conforma legislaţiei în vigoare, explicaţii cu privire la terminologia specifică domeniului financiar-bancar şi informaţii furnizate de ANPC, se arată în ordin.

Prezentarea informaţiilor se va face pe întreaga suprafaţă a ecranului, cu excepţia benzii scroll, la intervale de 45 minute, cu durata de 15 minute.

Băncile vor trebui, de asemenea, ca pe banda scroll să deruleze informaţii referitoare la preţul aferent produselor financiare oferite consumatorilor, în principal comisionul de administrare a contului curent, comisioanele de retragere de la ghişeu şi ATM, comisionul de depunere, comisioanele aferente serviciului de Internet banking, valorile indicilor de referinţă utilizaţi în contractele de credit, dobânzile acordate la depozite şi alte produse de economisire. Sunt supuse acestor reguli şi societăţile financiare nebancare, altele decât cele de tip case de ajutor reciproc şi case de amanet.