- Potrivit unui nou studiu, delfinii nu fluieră ci „vorbesc” între ei, folosind un proces asemănător cu modul în care scot sunete oamenii, relatează Discovery News.
În timp ce mulţi delfini scot nişte sunete asemănătoare cu fluierăturile, studiul a descoperit că acestea sunt de fapt produse de vibraţiile unui ţesut care funcţionează la fel ca şi corzile vocale ale oamenilor sau ale altor animale terestre.
Peter Madsen, cercetătorul care a condus acest studiu, a spus că „atunci când noi sau alte animale fluierăm, tonul este definit de frecvenţa de rezonanţă a unei cavităţi de aer”. „Problema este că atunci când delfinii se scufundă, cavităţile de aer se compresează datorită creşterii presiunii, ceea ce înseamnă că, dacă într-adevăr ar fluiera, ar produce un sunet din ce în ce mai înalt, cu cât se scufundă mai adânc.”
Peter Madsen, de la Universitatea Aarhus, împreună cu echipa sa au studiat modul de comunicare al delfinilor prin digitalizarea şi reanalizarea înregistrărilor făcute în 1977 unui delfin cu botul turtit, în vârstă de 12 ani.
Delfinul a respirat într-un compus de „heliox”, ce conţinea 80% heliu şi 20% oxigen, un preparat ce cauzează o modificare a vocii oamenilor, asemănătoare cu cea a lui Donald Duck, după cum spun oamenii de ştiinţă. Dacă o persoană fluieră după ce a inhalat heliu, înălţimea sunetului va fi de 1,74 ori mai mare decât atunci când fluierăm după ce respirăm aer proaspăt.
S-a descoperit că delfinii nu îşi schimbă înălţimea sunetului atunci când a produs sunete în heliox, ceea ce înseamnă că înălţimea sunetelor acestora nu este dată de mărimea cavităţilor de aer nazale, iar acest lucru nu este “fluierat”.
„Delfinii scot sunete prin determinarea ţesutului conjuctiv din nas să vibreze la frecvenţa pe care doreşte să o producă, reuşind să ajusteze tensiunea musculară şi fluxul de aer de deasupra ţesutului. Acesta este modul în care şi oamenii produc sunete cu ajutorul corzilor vocale pentru a vorbi”. Oamenii de ştiinţă cred că această descoperire se aplică pentru toate balenele cu dinţi, din moment ce au o anatomie nazală similară şi „produc sunete în timpul scufundărilor adânci”.
În ceea priveşte ce anume comunică delfinii, se cunoaşte că aceştia împărtăşesc informaţii referitoare la identitatea lor, ceea ce îi ajută să rămână conectaţi, chiar dacă ei călătoresc în zone aflate la distanţe mari.
Cu ajutorul unui instrument, numit CymaScope, inventat de iniginerii de acustică John Stuart Reid şi Jack Kassewitz, se poate studia structura detaliată a sunetelor, chiar şi pictural, pentru a se ajunge la o înţelegere a ceea ce vor să comunice delfinii.
Pe lângă sunetele asemănătoare fluierăturilor, delfinii produc pocnituri şi ţârâituri ca cele ale trenurilor, sugerând că aceştia se implică în interacţiuni sociale foarte complexe şi sofisticate. “Este o evidenţă faptul că delfinii sunt capabili să «vadă» cu ajutorul sunetelor aproape la fel cum oamenii folosesc ultrasunetele pentru a vedea copilul nenăscut în burtica mamei”, arată Jack Kassewitz.
O altă componentă interesantă a acestui nou studiu este demonstrarea modului în care un animal îşi poate dezvolta o abilitate, o poate pierde şi apoi să o dezvolte din nou. Strămoşii tereştri ai delfinilor produceau cu siguranţă sunete ca cele ale oamenilor, îşi pierdeau această trăsătură atunci când intrau în apă şi apoi o dezvoltau din nou.
FOTO: Discovery News
Loading ...
Comentează acest articol