- Pe zeci de kilometri de-a lungul Dunării, ogoarele se află sub luciul apei. Sunt orezăriile României. Pe vremea lui Ceauşescu ocupau 34.300 hectare. Astăzi au ajuns la 12.300 hectare, dar reprezintă o afacere foarte profitabilă.
Riso Scotti, compania familiei Scotti din Italia, cel mai mare cultivator de orez de pe teritoriul Europei, a cumpărat la începutul anilor 2000 aproape 10.500 hectare de teren agricol, amplasate strategic pe malul Dunării.
Pe 6.500 hectare cultivă deja orez. Preţul de achiziţie a fostelor orezării comuniste a fost de 800-1.000 euro hectarul, extrem de puţin dacă ne gândim că parcelele sunt străbătute de canale de transport a apei pompate din Dunăre, scrie România Liberă.
Fiecare canal principal se ramifică în mai multe secundare, prevăzute cu stăvilare, care permit inundarea şi desecarea controlată a fiecărei palme de ogor. Cum câmpurile de orez au fost lăsate de izbelişte atâta amar de ani, italienii au reintrodus cu efort în producţie ogoarele degradate.
„Orezul de România are o calitate mai bună şi mai puţine defecte, fiindcă nu e atacat de boli şi dăunători, cum se întâmplă în alte părţi. E vorba de teren şi de climă. Orezul e o cereală sensibilă, în sensul că imediat simte problemele atmosferice şi imediat atrage şi bolile specifice. De exemplu, dacă este foarte cald şi nu e briză, trebuie să-i faci tratamente care să combată anumite boli. În Pianura Padana, zona tradiţională de cultură a orezului în Italia, e foarte cald şi foarte multă umiditate, dar nu e mai deloc vânt. Din acest motiv, plantele sunt atacate de o ciupercă care face un punct pe bobul de orez. În România această boală nu există deoarece clima e diferită. Sunt mai puţine zile pe an de căldură sufocantă şi de umiditate extremă, iar vântul nu lasă ciuperca să se fixeze şi să se dezvolte pe spic. Bolile acestea apar doar în zilele în care aceste călduri sufocante se întind pe o perioadă mai îndelungată. Asta înseamnă mai puţine tratamente, ceea ce se traduce în costuri mai mici de producţie. În plus, aici e mai multă apă. Şi în Italia este apă, dar e mai rece. Apa din Dunăre e mai caldă“, a explicat Carlo Negri, directorul de operaţiuni în România al Riso Scotti.
O particularitate interesantă a orezăriilor româneşti este că ele se pretează foarte bine culturii unuia dintre soiurile cele mai scumpe: „Orezul Arborio este un soi special, care costă în formă brută 700 de euro pe tonă, comparativ cu 280 euro/tonă cu cât se vinde orezul cel mai ieftin. Arborio se cultivă doar în Italia şi în România din toată lumea. S-a încercat cultivarea lui şi în Bulgaria, dar nu a reuşit. Deşi Dunărea spală şi teritoriul ei, Bulgaria nu este la fel de propice ca România pentru cultura acestui soi. Zona care se cultivă la bulgari e Plovdiv, o zonă de câmpie încercuită de munţi, unde nu bate vântul”.
Loading ...
Comentează acest articol