- Un videoclip incredibil a apărut pe Youtube cu un nou practicant al sportului Wingsuit flying, care îşi ia zborul de pe înălţimile munţilor şi planează printre copaci. Numele acestuia este Jeb Corliss.
- Dacă ai visat vreodată să pluteşti în aer ca un supererou, nu eşti singur. Visul de a zbura a captivat imaginaţia oamenilor încă din perioada preistorică. Această fascinaţie a continuat şi după apariţia avioanelor şi creşterea disponibilităţii de a zbura sub diferite forme, însă întrebarea antică a rămas aceeaşi: „Dacă am putea să întindem braţele şi să zburăm, pur şi simplu, ca o pasăre?”
Poate unul dintre cele mai periculoase sporturi din lume, dacă nu chiar cel mai palpitant, înspăimântător şi periculos dintre toate, „wingsuit flying” (zborul în costum cu aripi) sau „zborul natural” este un sport incitant şi care permite celor care îl practică să se arunce în gol, să îşi întindă braţele şi să planeze deasupra tuturor.
Secole întregi pionerii acestui sport au încercat să perfecteze costumul, ataşând aripi artificiale pe mâini şi spate. Dar la fel ca şi mitul lui Icar, poveştile entuziaste ale acestora au ajuns deja în cărţile de istorie.
Astăzi visul a devenit realitate. Semănând cu o veveriţă zburătoare sau cu un înger de zăpadă, costumul de zbor permite paraşutiştilor şi celor care sar de pe puncte fixe (clădiri, poduri etc.) să zboare pur şi simplu dacă îşi întind braţele.
„Wingsuit flying” este un sport ce a încrucişat paraşutismul şi planorismul. La fel ca şi cele două activităţi, „zborul natural” cere ca zburătorul să sară dintr-un avion sau de pe o stâncă pentru a putea atinge o altitudine suficient de înaltă.
În timp ce planoriştii aterizează uşor şi în sigurantă, cei care practică „wingsuit flying” trebuie să îşi deschidă paraşutele şi să plutească pentru restul drumului până la pământ, deoarece ei pur şi simplu nu au cum să reducă viteza îndeajuns de repede încât să aterizeze în siguranţă fără a se folosi de o paraşută.
Însă, până îşi deschid paraşutele, „zburătorii” pot zbura orizontal la viteză mare şi să realizeze acrobaţii aeriene, toate acestea în timp ce coboară mai încet decât un paraşutist obişnuit.
Parşutistul obişnuit se îndreaptă spre suprafaţa Terrei cu o viteză de 193 de km/h şi pot plana orizontal la o viteză între 48 şi 97 de km/h. Zburătorul în costum cu aripi cade spre pământ cu o viteză ître 81 şi 97 de km/h şi poate brăzda aerul cu o viteză între 113 şi 145 de km/h.
Pentru a înţelege aerodinamica costumului şi cum îmbrăcămintea îi permite celui care o poartă să zboare, trebuie înţelese principiile de bază ale fizicii.
Aşadar, un paraşutist care sare dintr-un avion va simţi instantaneu cum îl trage gravitaţia, forţa greutăţii. Profilul aerodinamic al costumului face posibilă o ridicare, însă această caracteristică a costumului nu este îndeajuns de puternică încât să împingă greutatea zburătorului în sus.
La fel şi costumul cu aripi, nu oferă nici o împingere, iar bătaia rapidă din braţe vă va trimite doar într-un picaj abrupt sau într-o rotie mortală. Pentru a plana înainte prin aer, un zburător în costum depinde doar de proporţia planării – relaţia între ridicare, tragere şi greutate care determină cât de departe poate călători un obiect ce planează de la o anumită altitudine. În timp ce greutatea îl trage pe zburător în jos, avântul sau înălţimea îi permite acestuia să taie aerul pe orizontală.
Loading ...
Comentează acest articol