- Un video incredibil a surprins satelitul NASA de aproape şase tone, care se va prăbuşi pe Pământ în zilele următoare, însă oamenii de ştiinţă tot nu au reuşit să prezică exact când şi unde va lovi, relatează Daily Mail joi (22 septembrie 2011).
Astrofotograful Thierry Legault a reuşit să realizeze un filmuleţ în care a surprins satelitul NASA, vechi de 20 de ani, în timp ce se îndreaptă spre Pământ, acesta având aspectul unei “pete de lumină” aflată în mişcare.
Satelitul de 5.900 de kilograme se va descompune în mai mult de 100 de bucăţi la intrarea în atmosferă. Unele dintre ele vor arde, dar se estimează că în jur de 26 de bucăţi masive de metal vor lovi suprafaţa terestră, fiecare cântărind aproape 136 de kilograme. Resturile ar putea fi împrăştiate pe o rază de peste 800 de kilometri.
Satelitul de Cercetare a Atmosferei Înalte (UARS), fără combustibil în 2005, ar putea ateriza pe oricare din cele şase continente. NASA a declarat că “ar putea ateriza în orice punct, între 57 de grade nord şi 57 de grade sud”, o zonă ce include aproape toate zonele populate de pe planeta noastră. Ceea ce înseamnă că bucăţi din satelit ar putea ateriza în Scoţia sau undeva în Chile.
Însă nu e nevoie să ne îngrijorăm prea tare. Conform calculelor specialiştilor, există o şansă de 1 la 3200 de a lovi o persoană.
Acest satelit este mult mai mic decât staţia spaţială rusească Mir, cu o greutate de 135 de tone, care a câzut pe Pământ în 2001, sau decât laboratorul spaţial de 100 de tone care a aterizat în 1979. Staţia Mir a aterizat în Pacificul de Sud, iar laboratorul spaţial în Oceanul Indian.
Până acum , pe parcursul anului 2011, au căzut pe Terra două rachete ruseşti, iar acestea au aterizat fără a lovi pe cineva sau a provoca pagube. Datorită faptului că suprafaţa Terrei este acoperită de ocean în proporţie de două treimi, resturile spaţiale ajung de obicei în apă.
Satelitul este urmărit de Joint Space Operations Center de la baza aeriană din California. NASA avertizează pe oricine găseşte resturi din satelit să nu le atingă.
Lansat în 1991 pentru a măsura nivelul de ozon, vântul şi temperatura din stratosferă, satelitul UARS este acum una din cele 370.000 de bucăţi ce formează „gunoiul” ce pluteşte în spaţiu cu viteze de până la 35.000 de km pe oră.
Loading ...
Comentează acest articol