- Singurul moment în care oamenii îşi îndreaptă atenţia spre cablurile subacvatice, care poartă semnalele Internetului în jurul lumii, este atunci când sunt oprite, relatează Daily Mail.
Unul din momentele în care toţi am privit spre oceane a fost anul trecut când un cablu ce conectează Europa de Orientul Mijlociu a căzut, iar altă situaţie asemănătoare s-a întâmplat în Oceanul Indian, unde ancora unei nave a tăiat un cablu subacvatic.
Acum, o nouă hartă interactivă de la Telegeography ar trebui să ajute vapoarele să evite reţeaua de multe miliarde de dolari a cablurilor de mare putere prin care „călătoreşte” traficul de Internet global.
Harta, care a folosit informaţii din cadrul Serviciului de Cercetare a Lăţimii de Bandă Globală, arată poziţionarea cablurilor (atât cele planificate, cât şi cele aflate momentan pe pătura maritimă), şi ne permite să cunoaştem staţiile de destinaţie, cine le deţine, cât sunt de lungi şi când vor intra în funcţiune, dacă nu sunt deja. Versiunea siteului Telegeography permite accesarea oricărui cablu pentru a obţine mai multe informaţii.
Creatorul hărţii, Tim Stronge a spus: „Construirea cablurilor submarine este foarte costisitoare, variind între 100 de milioane de dolari şi 500 de milioane de dolari, însă au o capacitate foarte mare”.
„Unele dintre cablurile vechi pot oferi doar 20Gps, pe când majoritatea celor noi furnizaează o capacitate de câţiva terabiţi (1 terabit = 1000 gigabiţi)”, a adăuigat Stronge. Conexiunile de Internet pentru acasă sunt în general între 1 şi 50 de megabiţi pe secundă.
Costurile de întreţinere pe un an de zile a unui singur cablu ajung până la 10 milioane de dolari. Aceste costuri sunt achitate de operatori, care de asemenea trebuie să plătească navele de reparaţie într-un regim de aşteptare. În cazul defecţiunii unui cablu – un lucru care în mod surpinzător se întâmplă destul de des-, o navă este trimisă spre locul unde a avut loc, iar această “intervenţie” costă până la 10.000 de dolari pe zi.
Cablurile nu sunt mai groase decât furtunul din grădină şi conţin linii de fibră optică, fiecare dintre ele asigurând o lăţime de bandă pentru 20 de milioane de persoane.
Un singur cablu între SUA şi Marea Britanie transportă 3,2 terabiţi de date pe secundă, iar călătoria de 12.000 de kilometri durează 0,00072 de secunde.
Datele de pe cablurile de Internet mai noi şi cu o tehnologie mai avansată sunt „împinse” de-a lungul liniilor de către lasere puternice, iar intensitatea este menţinută de către emiţătoare electrice ce costă câte 1 milion de dolari fiecare. Un cablu electric merge paralel cu linia de fibră optică pentru a alimenta emiţătoarele.
Defecţiunile pot fi catastrofale. Un cablu defect, între Sicilia şi Egipt, a lăsat mai mult de jumătate din India fără alimentare în 2008, oprind de mai multe ori industria de calculatoare a ţării şi pieţele bursiere.
(1 voturi, media: 4,00 din 5)
Loading ...
Comentează acest articol