În opinia sa, marjele mari se explică prin faptul că în perioada de criză, de activitate redusă, costurile sunt mai mari şi intervin şi costurile cu creditele neperformante.
Popa a arătat că băncile din România au avut o activitate pro-ciclică atât în perioada de boom economic, când nu au evaluat totdeauna corect riscurile, cât şi în perioada de criză, când au devenit extrem de prudente.
El a precizat că România a plecat în 2001 de la un grad de intermediere financiară foarte scăzut, când creditul neguvernamental era de 9% din PIB şi a ajuns apoi peste 40% din PIB. Criza a dus însă la un proces de dezintermediere financiară, încheiat la nivelul companiilor, dar care continuă la populaţie.
Astfel, a precizat Popa, în august creditul în lei pentru populaţie a scăzut cu 9% în termeni reali, iar cel în valută cu 4%, în timp ce pentru companii au fost înregistrate creşteri.
În ceea ce priveşte limitarea creditului în valută, viceguvernatorul BNR a spus că este o “luptă” bazată pe educarea publicului consumator de produse financiare, ca să conştientizeze riscurile, cât şi pe parteneriatul cu băncile, la riscurile care se expun.








































Comentează acest articol