Luxul de a face opt clase. Copiii din satul Eminescu fac şcoală la coada vacii

Luxul de a face opt clase. Copiii din satul Eminescu fac şcoală la coada vacii

- Iuliana Lupaşcu are nouă ani, este în clasa a treia şi nu a ieşit niciodată din comuna ei: Mihai Eminescu, Botoşani. Cel mai departe a fost până la Popas, un loc în care uneori mai trag turişii să mănânce. Popasul se află tot în Mihai Eminescu, la câţiva kilometri de cătunul unde stă ea. De aia, visul cel mare al Iulianei este să ajungă chelneriţă la Popas. Nu şi-ar dori nimic mai mult; dacă ar ajunge ea chelneriţă la Popas, atunci toată viaţa ar zâmbi şi ar fi amabilă cu turiştii, ar purta haine frumoase, s-ar parfuma şi iarna ar sta la căldură.

Micuţa Iuliana e fragilă ca o păpuşă, dar se cheamă că e „asistent de văcar”. Lucrează la cireadă o zi da, una nu, de dimineaţă până seară. Temele acolo le face, pe imaş, ascunsă printre vaci, când are timp. Când n-are, nu mai scrie nimic, merge la şcoală aşa, cu temele nefăcute. Face ea ce face, şi tot ia premiul întâi. Tata, văcarul principal, şade jos pe iarbă cu un ceas în mână şi, la ore numai de el ştiute, o strigă pe Iuliana peste capul văcuţelor: „Băi, copchilă, băi! Roată pe după câmp! Ia oleacă şi priponeşte-le, măcar pe aistea care umbă de nebune!”. Iuliana lasă cartea din mână, lasă pix, lasă caiet şi goneşte să n-o piardă din ochi pe Regina, cea mai a naibii vacă din cireadă.

Fetiţa visează, de fapt, mai mult decât Popasul, dar parcă nu îndrăzneşte să spună nimănui. „Spune-mi, e aşa rău la facultate?”, ne întreabă. „Fiindcă toţi spun că e rău… mult de învăţat”, zice. I-ar plăcea şi ei să fie studentă când va fi mare, dar alungă repede gândul ăsta: „Nu, nu cred că pot fi studentă niciodată. Tata o să fie bătrân atunci şi nu se va descurca singur cu vacile aistea. Şi mama o să fie bătrână şi nu va putea munci. Nu vor putea sta ei cu vacile singuri, când eu o să fiu la facultate”.

Şi totuşi, cât de mult şi-ar dori ea să facă o facultate? Micuţa se emoţionează, i se umezesc ochii şi răspunde dintr-o suflare, ca şi cum ar fi ţinut dintotdeauna acest gând ascuns în ea: „Foarte. Foarte, foarte, foarte, foaaarte mult”. Continuarea în Jurnalul.ro

 

1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 Stele (Ne-evaluat încă)
Loading ... Loading ...
Trimite prin email Trimite prin email

Comentează acest articol

*

NOTA: Va rugam sa folositi un limbaj decent in comentariile pe care le lasati. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii se vor sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul financiarul.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.