În opinia lui Hossu, proiectul minier de la Roşia Montană este “mult prea fictiv şi, probabil, pentru interesul unor grupe foarte restrânse de persoane”.
“Din punctul nostru de vedere, o regândire a politicii de ocupare şi o reorientare în zona Roşia Montană este prioritară şi mi se pare că proiectul minier este mult prea fictiv şi probabil pentru interesul unor grupe foarte restrânse de persoane. Impresia mea, poate mă înşel, dar cel puţin au circulat şi pe la noi, au încercat să cumpere şi se pare că unii au şi fost cumpăraţi în această structură, pentru a face o campanie acestei zone în care beneficiul nu este pentru România”, a adăugat liderul CNS Cartel Alfa.
Bogdan Hossu a afirmat că în cazul acestui proiect se foloseşte un mecanism de bulă bursieră, iar construcţia sistemului seamănă foarte mult cu construcţia pe care a realizat-o Sorin Ovidiu Vântu în 1992 în sistemul mass-media.
“Practic, la Roşia Montană, ca şi structură, este regretabil că se foloseşte un mecanism de bulă bursieră pentru a se încerca să se creeze o creştere fictivă a preţului bursier a unor companii sau a unor cotaţii a unor acţiuni ale unor companii pe un sistem bursier deschis. Este, de fapt, o formă speculativă”, a spus Hossu.
“Construcţia sistemului seamănă foarte mult, dacă vreţi, cu construcţia pe care a făcut-o Vântu din ’92 şi până astăzi în sistemul mass-media, legat de structură. Tot acest gen de bulă care se învârte – companii care devin co-acţionare la alte companii ale aceluiaşi proprietar, o mişcare a pachetului de acţiuni în structura respectivă – este asemănătoare construcţiei respective. Am mai văzut structuri de genul acesta.
Problema este mai mult de competenţa, din punctul meu de vedere, a Agenţiei pentru Combaterea Spălării Banilor pentru că este, indirect, o formă care, practic, este defavorabilă statului român şi, implicit, defavorabilă interesului general”, a explicat el.
În altă ordine de idei, Hossu a atras atenţia că tehnologiile folosite sunt periculoase, întrucât sunt cele tradiţionale, pe băi deschise cu decantare cu cianuri, el amintind despre accidentele ecologice de la Baia Mare şi din Ungaria.
“Este regretabil că responsabilitatea rămâne perpetuu a statului, fiind singurul partener care este opozabil în caz de accident ecologic şi, practic, din acest punct de vedere, riscul este trecut către banul public sub toate aspectele respective”, a spus acesta.
Potrivit acestuia, trebuie puse în balanţă nu numai riscul ecologic, ci şi costurile şi eficienţa legate de zona Roşia Montană. El a atras atenţia că, în ultimii 20 de ani, România a pierdut 200.000 de locuri de muncă în zona minieră. Dacă în 1991 în zona minieră avea 246.000 de locuri de muncă, astăzi are în jur de 42 – 45.000 locuri de muncă în cariere, în subteran, adică în tot domeniul minerit.
“Constatăm că, de fapt, costurile nu sunt justificate. Astăzi, pe programele europene pe care le accesăm pe diferitele structuri, se arată că în procedura de creare de noi locuri de muncă un loc de muncă costă – la reconversia forţei de muncă, adaptarea forţei de muncă etc. – undeva între 20 şi 30 de mii de euro. Sunt alte domenii în minerit care s-ar fi obţinut eficienţă.
De fapt, banii care vor fi alocaţi vor fi nejustificaţi – mă refer din partea statului – la numărul locurilor de muncă care sunt preconizate efectiv şi, în conjunctura actuală, mi se pare că o prioritate mai bună ar fi efectiv către alte domenii”, a precizat acesta.
În plus, liderul sindical a subliniat faptul că beneficiile pentru bugetul statului sunt infime, la implementarea acestui proiect minie, statul fiind subminoritar în procentul de beneficiu, iar redevenţele care îi vor fi plătite vor fi foarte mici.
Un alt aspect ridicat de Hossu este acela semnalat indirect şi de guvernatorul BNR, respectiv că România va deveni şi piaţa de desfacere a companiei canadiene, întrucât se doreşte ca BNR să cumpere aurul exploatat de la Roşia Montană.
“Se pare că vom deveni şi piaţa de desfacere a acestei companii în sensul în care se pare că se doreşte ca Banca Naţională să cumpere cantitatea de aur exploatată, pentru ‘consolidarea’ rezervelor de stat care există şi oricum sunt la baremul superior, raportat la alte sisteme bancare care sunt în situaţii mult mai deficitare decât noi – şi mă refer la Banca Franţei, Banca Germaniei, care au rezerve mult mai mici. Toate aceste costuri – o cumpărare de aur de la BNR – înseamnă cumpărare pe bani publici, o investiţie a banilor publici în acest domeniu”, a arătat liderul CNS Cartel Alfa.
Toate aceste motive au stat la baza deciziei Cartel Alfa de a se declara împotriva proiectului minier de la Roşia Montană.
“Sunt lucruri care au făcut ca decizia Cartel Alfa să fie împotriva acestui tip de proiect care, pe de o parte, nu dă siguranţă legată de viitor şi ne pune un mare semn de întrebare asupra banului public. Se va face o cheltuială artificială a banilor publici în rezerve care nu sunt prioritare politicilor actuale şi, în acelaşi timp, costurile creării de noi locuri de muncă sunt nejustificat de mari, acestea putând fi folosite mult mai bine inclusiv pentru zona Roşia Montană în rezolvarea acestor locuri de muncă.
Să nu uităm blocajul care există la nivelul zonei Roşia Montană, în sensul în care alte domenii sau sectoare de activitate, ca de exemplu agroturismul, nu se pot dezvolta din cauza închiderii zonei. Roşia Montană a fost, practic, izolată de circuitul socio-economic de dezvoltare normală (prin PUG-ul din 2002 aprobat de consilierii locali – n.r.). Faptul că nu poţi să faci nimic în perimetrul respectiv, deşi ai putea să dezvolţi sistemul de agroturism, cu bani mult mai puţini şi mai ales pe bani europeni, adică fără efort din partea statului, ar fi mult mai benefic decât tot proiectul. De altfel, înscrierea ei în zona UNESCO ar da o atracţie pentru turismul european”, a precizat Hossu.
“Pe de altă parte, ne-a scandalizat publicitatea, respectiv banii care sunt alocaţi acestei publicităţi pentru o campanie relativ necorespunzătoare, aş putea spune deşănţată, raportat la obiectul propus: crearea de noi locuri de muncă”, a conchis liderul sindical.
În 2002, zona Roşia Montană a fost declarată monoindustrială, dezvoltarea altor activităţi economice fiind, practic, interzise.
La rândul său, reprezentantul Asociaţiei Alburnus Maior, Ştefania Simion a atras atenţia asupra pericolului pe care îl va aduce modificarea Legii minelor, care se află în dezbaterea Camerei Deputaţilor şi care a trecut de Senat fără niciun vot împotrivă. Practic, modificările aduse acestei legi oferă RMGC, printre altele, posibilitatea ca RMGC să poată să-i exproprieze pe proprietarii din Roşia Montană, care nu vor să-şi vândă casele şi terenurile.
De altfel, potrivit Ştefaniei Simion, societatea civilă a propus în mod constant soluţii de dezvoltare viabilă pentru zona Roşia Montană, însă acestea au fost blocate de autorităţile naţionale şi locale prin “măsuri ilegale şi imorale”, una dintre acestea fiind chiar declararea zonei Roşia Montană ca fiind monoindustrială.
Potrivit profesorului Afrodita Iorgulescu, reprezentanta Grupului pentru Roşia Montană din cadrul Academiei de Studii Economice, s-a constatat că Roşia Montană atrage anual 15.000 de turişti pe an, dar nu poate obţine venituri din urma turismului întrucât nu există hoteluri şi restaurante, magazine, construcţia acestora fiind interzisă.
“Patrimoniul şi spiritul locului sunt mult mai valoroase pentru Roşia Montană decât aurul de acolo. Aurul se exploatează de 2.000 de ani la Roşia Montană, iar rezervele sunt sărace acum, de doar 1,3 grame/tonă”, a spus ea.
Profesorul a mai subliniat că, în mod normal, atunci când preţul aurului este scăzut, minele scoase din uz trebuie închise şi conservate pentru o dată ulterioară, când acesta va creşte.
“Însă, mina de stat de la Roşia Montană, a fost închisă şi dezafectată în 2006. Se preconizează că preţul aurului va ajunge la 2.300 de dolari uncia, dar mina nu va mai fi profitabila pentru stat, ci pentru alţii”, a concluzionat Afrodita Iorgulescu.
Loading ...
Comentează acest articol