FINANCIARUL – ultimele stiri din Finante, Banci, Economie, Imobiliare si IT

- Odată scăpaţi din lanţurile totalitarismului comunist am intrat, nu-i aşa, din dictatura proletariatului în cea a societăţii de consum. Adică dintr-un teatru al absurdului într-unul al viitorului blocat în angrenajele deja în curs de gripare ale unui sistem economico-social căruia îi lipseşte atributul fundamental: durabilitatea.

Din ce în ce mai mulţi specialişti trag repetate semnale de alarmă cu privire la drumul înfundat al consumerimsului şi al globalizării, însă cei care ar trebui să-i ia în seamă nu se arată dispuşi să reacţioneze decât în sensul ridiculizării lor.

În loc să vadă un lucru clar pentru oricine, anume că de unde iei şi nu mai laşi să crească la loc nu vei mai avea în curând de unde lua, un fel de amorţeală a simţurilor pare a fi pus stăpânire pe cei care au puterea de a decide viitorul fiecărei naţiuni în parte şi al omenirii în general, iar de aceasta n-au avut cum să scape nici liderii de la Bucureşti, care par a se întrece cu noi, ceilalţi, în materie de distructivitate.

Vreme de douăzeci de ani, deputaţii, senatorii, guvernanţii, şefii administraţiei publice locale au demonstrat că mediul e pentru ei doar o chestiune de propagandă, un concept sterp, o cauză pentru care nu merită să te zbaţi, că “se reface singur”.

De gura lumii şi la presiunea lobby-ului unor celebrităţi precum Jacques-Yves Cousteau, oficialităţile româneşti au trecut o parte din Delta Dunării într-o aşa-numită rezervaţie a biosferei, declarând astfel protejat un areal geografic unic în Europa şi în lume.

Sigur, una e să declari protecţia zonei şi alta e să închizi ochii la fărădelegile care au loc aici chiar sub nasul reprezentanţilor autorităţilor, să prinzi din an în paşti cîte un “infractor”, spre satisfacţia naivilor care mai cred în domnia legii şi a dreptăţii pe aceste meleaguri şi de fapt să gestionezi prin neintervenţie şi/sau participare directă ditamai operaţiunea subterană de braconaj organizat la nivel industrial.

Să ne amintim de cîte ori au fost semnalate cazuri de braconaj la sturioni, strigătoare la cer. Cu dovezi foto sau chiar cu filmări. Practic, numai cine nu vrea nu găseşte în deltă “o icră-două” de peşte al cărui pescuit e pedepsit de lege cu ani grei de puşcărie. La fel stau lucrurile şi în cazul altor specii ocrotite, inclusiv în domeniul vânătorii.

Ca şi cum toate acestea n-ar fi fost de ajuns, Comisia pentru Administraţie Publică, Echilibru Ecologic şi Amenajarea Teritoriului din Camera Deputaţilor a aprobat modficarea unei ordonanţe de urgenţă ce completează Legea de Funcţionare a Rezervaţiei Biosferei Deltei Dunării.

Prin aceasta, membrii respectivei comisii au permis reluarea vânătorii pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei.

Numai câteva luni a ţinut minunea interzicerii vânatului în zonă, căci abia astă vară s-a decis ca Administraţia Rezervaţiei să nu mai elibereze autorizaţii de mediu pentru vânătoare în Deltă.

Iată şi în ce constă principalul motiv care a dus la o astfel de măsură: “presiunile politice dar şi economice venite din partea deputaţilor vânători, dar şi a agenţilor economici care aveau de suferit de pe urma anulării contractelor cu sutele de vânători străini au condus la reluarea vânătorii sportive în zona Deltei Dunării”.

Cred că, după ce au comis această mârşăvie, ar fi fost mai onest ca deputaţii respectivi să facă şi o modificare cu privire la denumirea zonei cu pricina, care mai potrivit s-ar fi numit “Domeniul de Vânătoare şi Pescuit (Pentru Şmecheri) Delta Dunării”.

Cică la propunerea preşedintelui comisiei, deputatul PDL Vasile Gherasim, vânătoarea sportivă va fi declarată “activitate economică tradiţională” în Delta Dunării şi, astfel, reintrodusă ca practică în RBDD. Nu contează că e patrimoniu UNESCO, nu contează că acolo există suficiente specii aflate în pericol, nu contează ce lăsăm moştenire urmaşilor noştri, nu contează decât guşa plină, ţoalele de firmă şi maşina scumpă, de fiţe, la scară.

Ce mai e de zis? Cred că, la nesimţirea liderilor politici, întreaga societate civilă românească poate să facă şi spume la gură, că tot nu reuşeşte să impresioneze cu ceva. Eu le-aş recomanda respectivilor să-şi pună familiile la dispoziţie, pe post de vânat, dacă tot sunt atât de atraşi de “sportul” cu descărcări de arme de foc, întru trecerea unei fiinţe pe lumea cealaltă.

După mine, o asemenea barbarie, nedemnă de secolul în care trăim, nu poate fi numită sport. Una e limitarea ştiinţifică, perfect echilibrată, a numărului de exemplare din speciile considerate dăunătoare, lucru de care trebuie să se ocupe numai specialiştii şi alta e masacrul vecin cu nebunia practicat cu atât aplomb în această ţară.

Deci, domnilor deputaţi care aţi votat o asemenea mizerie, sunteţi de toată jena, ca de obicei!

Ion SCUTARU