FINANCIARUL – ultimele stiri din Finante, Banci, Economie, Imobiliare si IT

- Din 2002, printr-o Hotărâre de Guvern (HG 568/2002) s-a impus în România ca toată sarea din comerţ să fie iodată şi s-a interzis comercializarea sării neiodate.

Hotărârea stabileşte că: “În România, în alimentaţia oamenilor, hrana animalelor şi în industria alimentară se utilizează numai sare iodată” (cap II, art. 3) şi “Pe teritoriul României sunt interzise: importul în vederea comercializării de sare neiodată pentru utilizarea în alimentaţia omului, hrana animalelor şi industria alimentară” (art. 10).

În comunicatul de presa ce a urmat (23.05.2002) se precizează că Guvernul a adoptat această hotărâre “în scopul prevenirii tulburărilor provocate de carenţa de iod”.

Până aici toate bune şi frumoase, dar la vremea introducerii actului normativ existau în România doar 8543 de cazuri de hipotiroidie dintre care – atenţie! – doar o mică parte parte erau cauzate de deficitul de iod. “Este o problemă de sănătate publică, etică profesională şi bioetică” afirma prof. dr. Pavel Chirila în studiul sau „Iodarea universală a sării – atentat la sănătatea publică” şi “este ilogic ca pentru 7000-12000 de cazuri noi de hipotiroidie pe an să forţezi o ţară întreagă să mănâce iod”.

Datorită sării iodate, iodul a ajuns practic peste tot şi, ceea ce este cel mai grav de fapt, ajunge să fie consumat în exces: în produse de panificaţie şi patiserie, în carne şi preparate din carne, în lactate (şi animalelor tot sare iodată li se dă), de fapt în mai toate produsele industriei alimentare.

Adepţii acestei măsuri susţin că ne iodează obligatoriu pe toţi, chiar şi pe cei cu funcţie tiroidiană normală, pentru că ne vor binele, ca să prevină hipotiroidia, guşa endemică, şi că măsura face parte din planul naţional de profilaxie şi tratament a guşei endemice. Numeroşi cercetatori şi medici din România şi din străinătate, familiarizaţi cu problema, afirmă însă cu totul altceva decât această versiune oficială.

Realitatea şi datele statistice ale Ministerului Sănătăţii au dovedit că măsura a înrăutăţit starea de sănătate a românilor în loc să o amelioreze: de când a fost introdusă, numărul cancerelor tiroidiene, a hipertiroidiilor, dereglarilor hormonale, sindroamelor alergice şi altor afecţiuni cauzate de consumul de iod în exces, a crescut. Era firesc: nu toţi avem aceleaşi nevoi de iod şi chiar dacă am avea, nu putem cuantifica zilnic dacă aportul de iod prin consumul de alimente este cel corect.

Iată de ce iodarea universală a sării în România devine un supradozaj periculos pentru cei sănătoşi:

IODUL – Efectele adverse grave:

•       agravarea hipertiroidiilor existente,
•       inducerea hipertiroidiei în rândul populaţiei cu o funcţionare normală a tiroidei,
•       creşterea volumului glandei tiroide,
•       afectarea vederii prin toxicitate directă asupra glandei tiroide,
•       creşterea ratei cancerului tiroidian,
•       creşte incidenţa bolilor alergice,
•       inclusiv şocul anafilactic la iod – boală cu potenţial mortal.

Ca şi constatare a unor medici de prestigiu din România,  (Dr.Maria Chirilă, spre exemplu), „acordarea întregii populaţii a ţării a unui singur sortiment de sare (iodată), este un experiment ticălos”, avertiza dr. Chirilă într-un interviu acordat pentru „Formula As”.

Totodată, trebuie subliniat că iodul adăugat în sarea de pe rafturile magazinelor nu este ACELAŞI cu cel pe care îl gasim în produsele naturale, cum ar fi nucile, spre exemplu.

Iodul din sare este un produs sintetic, instabil în mod natural, aşa că se stabilizează prin iodura de potasiu şi prin… iradiere.

Pe lângă iod, sarea de bucătărie pe care o găsim în comerţ mai conţine:

E535 – ferocianura de sodiu şi
E536 – ferocianura de potasiu

Pentru ca sarea fină iodată să nu se aglomereze la umiditate se pun antiaglomeranţi ca E535 si E536. E536 este un aditiv interzis în Anglia, dar folosit cu mare lejeritate în România.

Aceştia sunt cianhidre (ferocianuri) care la temperaturi de 80-90 de grade Celsius se descompun. Este vorba, ca să fim înţeleşi, de temperatura unei ciorbe sau a unei tocăniţe când sunt pe foc la gătit.

Împreună cu potasiul eliberat, se transformă în cianhidră de potasiu, sau altfel spus… cianură.

În plus, sarea astfel aditivată este de 30 de ori mai săracă în magneziu decât sarea integrală (grunjoasă), iar procentul ridicat de sodiu din sarea extrafină determină probleme cardiace.

Adăugăm la lista problemelor create de folosirea inconştientă şi în exces a iodului, următoarele:

•       din cauza deficienţei de magneziu creşte incidenţa bolii cardiace ischemice;
•       prin aport de sodiu se accelerează procesele de ateroscleroză
•       toxicitate indusă de ferocianura de sodiu sau potasiu.

“După 4 ani de funcţionare a nefastei H.G. 568/2002 numărul cancerelor tiroidiene s-a dublat, iar numărul hipertiroidiilor a crescut de la 3127 la 6387″, declara profesorul dr. Pavel Chirila. “Să învăţăm de la Europa măcar ce este bun, căci acolo nimeni nu şi-a permis să iodeze universal o ţară întreagă. Încercările din trecut au fost făcute cel mult pe “o şcoală”, “un sat”, “un oraş” şi efectele catastrofale – au avut decenţa şi conştiinţa să le recunoască. În multe ţări (care au probleme reale cu deficitul de iod) există pe raft sare normală şi sare iodată şi fiecare persoană cumpăra de care are nevoie”, a adăugat acesta.

Sarea de bucătărie se găseşte în aproape toate alimentele. Specialiştii recomandă evitarea pe cât posibil a alimentelor preparate de alţii şi, de asemenea, să folosim la prepararea hranei doar sare gemă (sare de zăcământ grunjoasă) care va limita intrarea excesivă a iodului în organism.

După cum am arătat mai sus, HG 568/2002 prevede că pe teritoriul ţării este interzisă comercializarea cu amănuntul a sării neiodate, atât pentru uz personal, cât şi pentru utilizarea în alimentaţia publică şi colectivă. Însă, prin derogare de la prevederile aliniatului 1 este permisă comercializarea sării neiodate numai prin reţeaua de magazine Plafar, magazine naturiste şi farmacii, în segmentul produselor care nu necesită reţete pentru achiziţionare, sarea fiind ambalată în cantităţi nu mai mari de 0,5 kilograme.

Şi ar mai fi de adăugat un “mic” amănunt: substanţa necesară iodării universale a sării în România este, desigur, achiziţionată din import.

CITITI SI:

HOTĂRÂREA guvernului privind iodarea universala a sarii destinate consumului uman si hranei animalelor