FINANCIARUL – ultimele stiri din Finante, Banci, Economie, Imobiliare si IT

- Actorul de mare calibru, Mircea Geoană, a renunţat în văzul public zilele acestea, pentru ceva mai multă vreme, la rolul permanent de politician de elită, aflat în prim-planurile mass-mediei, temeinic educat şi fericit posesor al unei eleganţe comportamentale de invidiat şi al unui discurs politic remarcabil. Confruntat cu atacurile concertate împotriva sa, al doilea om în stat, cum e deja evident că i-a făcut plăcere să fie numit până acum, a dat pe deplin măsura veninului de care e capabil şi şi-a devoalat, în fine, adevăratul ego.

Ce am văzut din manifestările prostănacului – din înregistrările postate pe internet, căci, o repet, privitul la emisiunile de ştiri îmi devine din ce în ce mai străin – nu face decât să-mi justifice repulsia organică devenită apriorică, prin imensa contribuţie a clasei politice româneşti, faţă de mediul puterii şi de viermuiala politică autohtonă.

E drept, Geoană nu e la primele derapaje de limbaj de acest fel. Ne putem aminti cu toţii de pildă cum “le-a zis-o” celor din judeţul Suceava, în campania electorală, când i-a făcut “nemernicii dracului”, doar pentru că un participant la întâlnirea cu distinsul candidat suferind, în viziunea iliesciană, de IQ redus a avut îndrăzneala de a-i da sugestia să cureţe România pornind de la interiorul propriului partid.

Însă o descărcare verbală mai furibundă ca ieri, când şi-a făcut foştii colegi de partid albie de porci, aruncând asupra lor şi cu epitede gen “cretini”, nu mi-a mai fost dat să văd din partea acestui ipochimen.

Modul în care a ales să lupte până la capătul puterilor, agăţându-se ca disperatul de scaunul de Preşedinte al Senatului, cu dinţii şi ghearele, ba ţinând parcă şi cu pleoapele fie şi de un iluzoriu şi ultim fir de pânză de păianjen care-l mai conecta, poate, cu locul de repaos al bucilor de mai mare peste camera superioară a Parlamentului mi se pare lipsit de cea mai firavă umbră de demnitate şi-mi aminteşte cumva de ţopăiala jalnică, de măscărici, care-l cuprinsese în scurtul moment al mirajului de a fi devenit preşedintele României, în 2008.

Sacrificatul Mircea Geoană acuză în gura mare că a fost marginalizat şi lucrat de propriul său partid, dar uită să-şi amintească de propriul complot împotriva celui care l-a ridicat, Ion Iliescu.

Am doar două calificative pentru mortul politic viu numit Mircea Geoană, date fiind cele de mai sus: lipsit de caracter şi penibil.

Mă crispez involuntar la gândul că un astfel de individ ar fi putut ajunge preşedintele României – ceea ce nu înseamnă însă că-l apreciez pe cel care l-a surclasat la numărul de voturi.

În fine, de ce “mortul politic”? Simplu: pentru că singura şansă a lui Mircea Geoană de a mai activa în acest plan în afară de o eventuală candidatură independentă este să-şi formeze un partid din membrii de familie şi din apropiaţi, căci am mari îndoieli că va mai putea fi primit de vreo grupare politică după cancioacele de lături pe care, odată ejectat, le-a aruncat după foştii coechipieri.

Ion SCUTARU