FINANCIARUL – ultimele stiri din Finante, Banci, Economie, Imobiliare si IT

Fapt: originalul stat… phhh… haha… democratic… hahaha! – scuzaţi-mi izbucnirea „hihilară”, vorba lui Gyuri Pascu – deci stat democratic român a dat deja măsura exactă a respectării unuia din principiile aflate între cele mai preţuite în Uniunea Europeană şi pretutindeni în “lumea liberă”, anume al respectării drepturilor omului. Şi anume, face pipi cu boltă, artistic, la marea precizie, pe ele.

În esenţă, e vorba de prelungirea până în 2016 a termenelor de plată a drepturilor salariale câştigate în instanţe de unii bugetari.

Chestiunea a fost posibilă prin aprobarea de către Camera Deputaţilor a unui proiect de lege privind aprobarea OUG 71/2009 ce prevede termenul amintit, într-un amendament.

Şi astfel, banii de care au fost privaţi bugetarii în cauză, în loc să le fie restituiţi integral şi la termenul stabilit prin sentinţă, drepturi salariale devenite executorii până la 31 decembrie 2011, vor fi înapoiaţi eşalonat, după o procedură de executare la fel de originală. Adică 5% în 2012, 10% în 2013, 25% în 2014, 25% în 2015 şi 35% în 2016.

Probabil de ochii lumii, opoziţia a susţinut retrimiterea proiectului de act normativ la comisiile de specialitate, arătând că aprobarea şi aplicarea acestuia va duce la încălcarea jurisprudenţei CEDO şi a principiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, lucru deloc neadevărat. Totuşi, documentul a fost aprobat cu 143 voturi favorabile, contra a 108 împotrivă şi cu patru abţineri.
Cum ar veni, precedentul periculos a fost deja stabilit. De acum înainte, oricine câştigă în instanţele româneşti un proces împotriva statului, a unor măsuri ale Guvernului, administraţiei locale sau ce-o mai fi, se poate aştepta la contramăsuri de natură să anihileze efectele actului împărţitor de dreptate pe aceste meleaguri. Totul sub semnul imaginii de tânăr nefericit în dragoste şi lovit de criză a Guvernului, care jură cu mâna pe izmene că e calic şi nu poate, nu are practic de unde plăti drepturi băneşti.

Sunt curios, dacă hotărârile instanţelor româneşti în cauză ar fi fost ale CEDO, la fel s-ar fi plâns oare Guvernul de lipsa de posibilităţi financiare?

Dar dacă cei nedreptăţiţi se vor adresa CEDO, după votarea unei asemenea aberaţii legislative, cam pe unde ar scoate cămaşa guvernul Boc? Mai ales că, în cazul de faţă, ar putea fi probabil cerute şi acordate şi nişte despăgubiri în plus?

Dar plăţile către marii asfaltatori, de pildă, sau alţi contractori ai statului, firme de casă pedeliste, nu pot fi şi ele supuse unei asemenea contramăsuri? În primul rând, de reducere cu 25% a sumelor datorate, decizie luată unilateral de Boc şi compania, apoi de respingere în Parlament a unor hotărâri judecătoreşti definitive prin care acestea ar câştiga procese privind obligaţia guvernanţilor de a plăti imediat diferenţa de bani? Da, de ce nu?

Chiar vin cu această sugestie către echipa de guvernare ale cărei veşnice duble măsuri au întrecut deja orice limită a bunului simţ: ia mai reduceţi VOI şi din caşcavalul marilor şmecheri, după aceeaşi reţetă, ori după altele similare, că la tromboane văd că vă pricepeţi de minune!

“Voi”, pentru că, sincer, chiar nu ştiu cum să vă spun: să vă zic “fraţilor” – mă cutremur. Să vă spun “măi tovarăşi”, ar fi nedrept faţă de comunişti: nici măcar ei n-au putut produce un asemenea dezastru în ţara asta. În plus, ei au mai şi construit câte ceva, dacă ne amintim puţin. Să vă spun “domnilor” e complet neconform cu realitatea. Să vă atribui apelativul “animalelor” ar însemna să jignesc bietele necuvântătoare. Mă dau bătut: rămâne “voi”.

Ah, ce spuneaţi, nu puteţi reduce de la clientela politică? Numai de la fraierii de salariaţi la stat? A, păi normal. De la ăştia nu luaţi comisioane, nenică! Nuuu, de la bugetari ies numai bani să puteţi da la primii, condiţionat de cunoaşterea “tablei împărţirii”…

Ion SCUTARU