FINANCIARUL – ultimele stiri din Finante, Banci, Economie, Imobiliare si IT

- O nouă variantă a unui virus de gripă porcină a început să se transmită ocazional la oameni, făcându-i  pe oficialii sănătăţii publice să-şi reamintească lecţiile învăţate în urma pandemiei H1N1 din 2009, relatează ScientificAmerican.com.

Din momentul în care virusul a fost descoperit prima dată, în iulie, au existat 10 cazuri de îmbolnăviri, în toate fiind implicaţi copii sub vârsta de 10 ani, cu o singură excepţie (a unei persoane de 58 de ani). Toate cazurile au fost în SUA, neexistând alte cazuri la oameni sau porci din altă parte a lumii.

Având în vedere natura acestui virus, care se poate transforma uşor în patogeni letali, ignorarea lui nu este o opţiune, chiar dacă până acum nu au existat decese şi majoritatea infecţiilor au produs doar simptome uşoare.

Dar percepţia larg răspândită potrivit căreia gripa porcină din 2009 a creat mult zgomot pentru nimic face ca autorităţile de sănătate să nu-şi mai rişte credibilitatea, prin emiterea unui avertisment care se poate dovedi până la urmă fals.

Organizaţia de Sănătate Mondială se pregăteşte să reacţioneze dacă este nevoie, dar vrea să fie sigură că nu subevaluează şi nici nu supraevaluează răspunsul său la această potenţială nouă ameninţare, care este tehnic cunoscută ca o gripă de origine porcină. Un virus de subtip H3N2. Noul virus a preluat gena M de la virusul pandemic H1N1 din 2009. Studiile sugerează că această genă poate accentua capacitatea virusului de a fi transmisibil.

Acest lucru duce la o singură întrebare: Ce am învăţat din pandemia trecută care să ne ajute în abordarea situaţiei actuale?

Una din lecţii a fost aceea că ar putea exista o imunitate eco-protectivă la populaţia umană faţa de un număr de viruşi care circulă acum la porci, o parte dintre ei fiind transmişi la animale de către oameni în trecut.

În 2009, majoritatea persoanelor care aveau 60 de ani sau peste au avut un anumit grad de protecţie, iar această protecţie a venit de la expunerea anterioară la virusurile H1N1 umane din trecut care erau din punct de vedere genetic mai apropiate de virusul pandemic decât sunt tulpinile mai recente.

În acest caz, există în continuare protecţie mare. Testarea arată că noul virus H3N2 este asemănător cu virusul H3N2 uman care a circulat la începutul anilor 90. Acest lucru sugerează că multe persoane peste 20 de ani au probabil în organism anumiţi anticorpi care pot recunoaşte virusul dacă începe să se răspândească.

Este momentul să ne aducem aminte şi de situaţia imunologică din 1977, anul aşa numitei gripe ruseşti. În anul acela, virusurile H1N1 au reapărut pe neaşteptate după o absenţă de 20 de ani. Şi mai suprinzător a fost faptul că virusul părea că a fost blocat în timp, deoarece arăta exact ca virusurile H1N1 ce au circulat la începutul anilor 50. De aceea, se crede cu tărie că virusul a reapărut din cauza unui accident de laborator.

În 1977, noul virus H1N1 a infectat persoanele tinere şi a început să se răspândească pe întreg globul. Interesant este că tulpina a reuşit să se adapteze, infectând persoane dintr-o sferă din ce în ce mai largă a categoriilor de vârstă. În timp ce puţine documente ştiinţifice au înregistrat anul 1977 ca o pandemie, mulţi experţi o consideră astfel.

Dacă acest nou virus H3N2 continuă să circule, este posibil să urmeze “traseul” virusului H1N1 din 1977 şi anume să se adapteze “din mers”, spune Arnold S. Monto, un cercetător al gripei de la Universitatea din Michigan.

Malik Pieris, un virusolog de la Universitatea din Hong Kong, indică totuşi o diferenţă importantă între virusul din 1977 şi cel de acum. Pe vremea aceea, persoanele mai tinere de 20 de ani erau netratate  anterior faţă de virusurile H1N1. De data aceasta, multe persoane sub 20 de ani vor avea expunere anterioară la virusul H3N2 uman. Deşi distanţa genetică între virusul uman şi cel porcin este semnificativă, Pieris spune că ar putea exista anticorpi pretectivi care vor face o diferenţă.